ziua patruzeci si sapte

... in caz de situatii de criza

Am senzatia ca selectia naturala functioneaza, in cazul oamenilor, sub denumirea de...criza economica...

Analizand intens reactiile animalelor in situatii defavorabile am ajuns la concluzia ca cea mai buna solutie in cazul unei situatii de criza e sa te agati cu ghearelede ceva sigur si incerci sa rezisti cat mai mult...

Cam ca in figura alaturata!:)







PS Week-ennd placut si cu martisoare!

ziua patruzeci si sase

....libertate

Uneori...uneori atat de mult mi-as dori sa-mi creasca aripi si sa zbor departe, departe...

Sa nu mai existe constrangeri, regrete, compromisuri...macar o vreme...

Mi-e dor sa-mi fie sufletul inundat de fericirea de a alege sa fac ceva doar pentru mine....

PS Poate ca am doar nevoie sa ies mai des la fotografiat!:)

ziua patruzeci si cinci

...despre bifatul de pe lista


mda...poate ca voi da dovada de o oarecare ipocrizie scriind ce scriu...da nu prea inteleg de ce is atata de cautate si dorite listele de "must see" sau "must do" atunci cand mergi intr-un oras nou...si lumea e mai putin interesata sa cunoasca orasul din perspectiva personala...

Recunosc ca si eu le citesc, dar recunosc cu aceesi seninatate ca nu imi place sa ma rezum la a vedea cele mai tantose 10 chestii de facut in orasul x...

De exemplu am fost in Paris ...si cred ca am facut acelasi traseu pe care-l fac toti impatimitii de "must see-uri" si mi-e cam ciuda, recunosc...Adica e fain sa vezi turnu eiffel, si notre damme si arcu de tiumf...da' sincer...mi-a placut de tzaspe ori mai mult sa ma plimb fara tinta prin Praga...

Recunosc ca e oarecum dezamagitor sa mergi in Paris si sa nu vezi reperele cele mai cunoscute, dar mi-am promis solemn ca data viitoare cand voi merge vreau sa ma plimb aiurea pe strazi si prin parcuri sa simt orasul, sa uit de mine...si poate din intamplare am sa parcurg si must -see-urile atat de mult mediatizate.

Si ca sa vedeti ce inseamna sa bifezi pe lista...un exemplu din Luvre...

E plin muzeul de capodopere...Dar sincer...imbulzeala din fata Monalisei era aproape hilara... Vedeta Luvre-ului...zambea ironica vazand masa de paparazzi...iar bietii trecatori care erau interesati si-n alte tablouri isi faceau cu greu loc sa treaca!

ziua patruzeci si patru

...pentru diminetile frumoase

Uneori faptul ca faci un efort care ti se pare un pic prea mare, poate fi neasteptat de mult rasplatit...

PS Am ezitat sa pun acest cadru pe blog pentru ca stiu ca are si apa unul asemanator...dar al meu parca e altfel!:) Sper sa nu te superi, apa!

Link cadru apa: http://www.flickr.com/photos/apachioara/3089615573/

ziua patruzeci si trei

...pentru ca uitam sa ne bucuram

Asa cred eu...ca suntem mult prea prinsi cu treburi, obligatii, griji, indatoriri incat uitam sa ne bucuram de micile minuni din jurul nostru...cum ar fi o floare frumoasa care atunci se deschide, in ciuda frigului de afara, o zi in care cerul e albastru, chiar daca dardai cand iesi afara...un zambet prietenos cand te simti innecat in ganduri.

Propun sa ne bucuram mai des...pentru ca sufletul nostru are nevoie de asta.

PS cat timp faceam cadrele cu trandafirul acesta am reusit sa ard mancarea...atat de prinsa eram!:) Dar nu-i nimic...am facut alta si a iesit mai buna decat m-as fi asteptat!:)

ziua patruzeci si doi

...de iarna...

Cand eram eu copila tin minte ca erau ierni din alea adevarate...adica stiai ca vine decembrie, se da vacanta si sigur muscai cateva spalaturi in ultima saptamana de scoala...Si apoi era iesitul la sanius si mersul la munte...dar mai ales de mersul la munte iarna mi-e tare dor ...

Cand eram eu copila tin minte ca ai mei aveau cate 2 saptamani de concediu...2 vara si 2 iarna...sau ma rog...cam asa ceva...

Si tin minte atat de bine ca dupa Craciun mergeam la munte...Si e interesant cum unele chestii iti raman infipte in creier...

Mi-aduc aminte cum dimineata ma trezeam cu miros de brad si paine prajita si ceai ...ma imbracam in viteza si apucam o felie de paine pe care inca untul nu apucase sa se topeasca de tot, imi trageam bocancii repede-n picioare intre doua muscaturi si o gura de ceai si zbugheam afara...SI momentul ala...cand ramai in prag si respiri pentru prima data aerul ala rece- de dup-o noapte cu ninsoare...momentul ala e unic...Inchizi ochii si simti parfumul ala rece si proaspat si alb pana in adancul plamanilor si stii ca e un dar...pe care nu-l vei putea lua niciodata acasa....

Si dupa o groaza de vreme l-am regasit...intr-un week-end de februarie dupa 2 nopti si 2 zile de ninsoare cand am iesit in prag am simtit din nou acelasi parfum rece, alb si proaspat de care mi-era atat de dor.

ziua patruzeci si unu

...despre iubire

iubirea pentru mine e caldura, lumina, culoare, fericire... e ceva fragil si pretios de care trebuie sa avem grija...

Pentru voi?

ziua patruzeci

Poveste urbana

Totul incepe frumos...ca un miraj...ca o promisiune frumoasa...orasul e locul unde esti la un pas de realizarea viselor tale... Totul pare atat de minunat incat aproape nici nu vezi ce ascunde...

Si- apoi dupa o vreme cand vraja incepe sa se risipeasca, incepi sa vezi...

...cum sufletul isi pierde valoarea in fata puterii banului

...cum in cei de langa tine creste dorinta de a avea mai mult...mereu mai mult ...chiar daca uneori dorinta lor devine ridicola

...cum totul in jurul tau incepe s-o ia razna

Te resemnezi privind oamenii din jurul tau...si-i vezi mereu grabiti, undeva in departare....

...preocupati, impovarati de griji....


...sau pur si simplu absenti...din locurile unde te-ai astepta sa fie...



... in locul lor ramanand doar observatorii vigilenti...analizand, neratand vreo oportunitate....




si-atunci...ce-ti mai ramane de facut?!
Ramane doar sa te intorci in cutiuta ta intunecata din sufletul orasului cel minunat....




sfarsit

ziua treizeci si noua

...la semnat...

- "dar dupa ce te casatoresti, se schimba ceva? adica mie mi-e frica...mi-e frica sa nu simt ca-mi pierd libertatea, sa ma simt constrans sa stau langa cineva pentru ca ma leaga ceva...un act"

- "nu, nu cred ca intr-o relatie adevarata , sincera si corecta se schimba multe...semnarea "pactului" insa trebuie sa fie un gest natural din partea ambilor parteneri...sa nu genereze angoasa, ci sa fie dorit, fie pentru ca partenerii se gandesc la un copil, fie pentru a trece la pasul urmator...indiferent de motive...o relatie sanatoasa nu poate sa se schimbe radical dupa acest pas..."

- "stii...mi-e frica putin de consecinte...dupa ce fac acest pas nu voi mai putea sa fiu copil...voi fi matur...inseamna sa renunt la o etapa a vietii mele si sa trec in alta...si nu stiu...oare sunt pregatit? Ma intelegi oare?"

- "eu cred ca te-ai maturizat cu mult inainte...eu am simtit asta...Nu cred ca e cazul sa te framanti atat...gandeste-te o sa facem un chef mare, mare...apoi o sa plecam doar noi doi undeva frumos si dupa ce ne vom intoarce vom trai fericiti pana la adanci batraneti..."

- " te iubesc, sa stii...si stiu ca va fi bine...atata ca poate a fost totul un pic prea repede...atata tot...o sa fie totul bine..."

- "da...o sa fie totul bine..."

ziua treizeci si opt

when pretty girls smile

Stiu ca nu ma pricep la portrete...si stiu ca tehnic cel de mai jos e mediocru...dar imi place atat de mult incat am decis sa-l arat...De ce? Pentru ca a fost atat de natural si atat de ...din suflet acest zambet incat nu ma intereseaza ca modela are parul pe fatza si un ochi ciudat....ma uit la ea si vad tinerete, bucurie si pofta de viata

ziua treizeci si sapte

Joc de linii

...pentru ca uneori imi place sa ma joc si pentru ca intotdeauna mi-au placut reflexiile, iar de-o vreme...si rosul...

ziua treizeci si sase

Poveste fara cuvinte....

ziua treizeci si cinci

...pentru momentele de criza

Cand simti ca totul se prabusteste in jurul tau, iar griul isi intinde incet dar sigur tentaculele peste culorile din viata ta...zambeste...Pentru ca nimic nu ajuta mai mult in situatiile de criza decat o umbra de optimism!