Drum inspre suflet
Se spune ca ferestrele, la fel ca ochii, sunt o poarta catre interior...
Oare sufletul ce culoare o fi avand?
vineri, 19 decembrie 2008
joi, 18 decembrie 2008
ziua douazeci si noua
…despre atunci cand lucrurile nu ies chiar asa cum trebuie
De luni ma tot gandesc cum sa fac si ce sa scriu aici pe blog…
Pe scurt am fost in Franta…la Fête des Lumieres…la care am fost si anul trecut…
Anul trecut am facut o sumedenie de poze…iar 99% mi s-au parut rebuturi. Anul acesta, din motive care n-au tinut asa mult de mine- vreme nasoala, ploaie, vant si lapovita, am dat doar cateva ture prin oras, mare majoritate a timpului petrecandu-mi-o alaturi de cei dragi. Si am facut din nou cateva poze la sarbatoare, din care 99% imi par rebuturi.
Sincer…cred ca vreo doua luni nici nu m-as fi uitat peste poze…pentru ca din combinatia nefericita de letargie si ploaie ma indoiesc ca poate iesi ceva foarte creativ si original din punct de vedere fotografic. Dar am fost impinsa de la spate de prieteni....
Si ca orice persoana responsabila…ideal ar fi sa sa-mi accept cu aceeasi usurinta si esecurile si succesele, nu-i asa?:)
Deci dragii mei prieteni, n-am facut mare branza, fotografic vorbind, nici la Lumieres, nici in mini-excursia in Franta, dar ca sa nu se spuna ca nu las macar o urma de imagine de la Fête….ma conformez si pun cateva cadre...
Iar data viitoare mergeti si voi…spectacolul de culoare si lumini merita savurat…din plin…mai ales dupa o branza buna si un pahar de vin!
Asa ca nu uitati: 4-8 decembrie- Lyon (Fr) Fête des Lumieres
PS Cineva destept imi spunea la un moment dat o treaba: Atata timp cat gandesti in termeni de trebuie ( trebuie sa merg la fête des lumieres si sa fac poze bune), creierul tau nu accepta alternativa nefavorabila. Asa ca gandeste: mi-ar place sa merg la fête des lumieres si sa fac poze frumoase, iar daca lucrurile nu ies chiar asa cum trebuie macar vei fi mai putin dezamagit – macar in teorie! :)
De luni ma tot gandesc cum sa fac si ce sa scriu aici pe blog…
Pe scurt am fost in Franta…la Fête des Lumieres…la care am fost si anul trecut…
Anul trecut am facut o sumedenie de poze…iar 99% mi s-au parut rebuturi. Anul acesta, din motive care n-au tinut asa mult de mine- vreme nasoala, ploaie, vant si lapovita, am dat doar cateva ture prin oras, mare majoritate a timpului petrecandu-mi-o alaturi de cei dragi. Si am facut din nou cateva poze la sarbatoare, din care 99% imi par rebuturi.
Sincer…cred ca vreo doua luni nici nu m-as fi uitat peste poze…pentru ca din combinatia nefericita de letargie si ploaie ma indoiesc ca poate iesi ceva foarte creativ si original din punct de vedere fotografic. Dar am fost impinsa de la spate de prieteni....
Si ca orice persoana responsabila…ideal ar fi sa sa-mi accept cu aceeasi usurinta si esecurile si succesele, nu-i asa?:)
Deci dragii mei prieteni, n-am facut mare branza, fotografic vorbind, nici la Lumieres, nici in mini-excursia in Franta, dar ca sa nu se spuna ca nu las macar o urma de imagine de la Fête….ma conformez si pun cateva cadre...
Iar data viitoare mergeti si voi…spectacolul de culoare si lumini merita savurat…din plin…mai ales dupa o branza buna si un pahar de vin!
Asa ca nu uitati: 4-8 decembrie- Lyon (Fr) Fête des Lumieres
Bonnes fêtes!
PS Cineva destept imi spunea la un moment dat o treaba: Atata timp cat gandesti in termeni de trebuie ( trebuie sa merg la fête des lumieres si sa fac poze bune), creierul tau nu accepta alternativa nefavorabila. Asa ca gandeste: mi-ar place sa merg la fête des lumieres si sa fac poze frumoase, iar daca lucrurile nu ies chiar asa cum trebuie macar vei fi mai putin dezamagit – macar in teorie! :)
marți, 2 decembrie 2008
ziua douazecisiopt
Despre...povesti si ganduri si...
Am incercat in cel putin cinci feluri sa incep povestea zilei de azi…dar dintr-un motiv sau altul n-am stiut cum…
E defapt povestea unui suflet…care se agata de ceea ce simte…si are mereu puterea sa fie si trist si melancolic si fericit…dar mai ales are puterea sa se desprinda si sa lase totul in urma…pentru a putea incepe din nou…
E defapt povestea unui suflet…care se agata de ceea ce simte…si are mereu puterea sa fie si trist si melancolic si fericit…dar mai ales are puterea sa se desprinda si sa lase totul in urma…pentru a putea incepe din nou…
De ce povestea aceasta?
Pentru ca e sfarsit de an…si-mi fac socotelile…si n-am iesit prea bine …acum la bilant…
Dar stiu…stiu ca trebuie sa uiti si sa ierti…si in primul rand sa inveti sate ierti pe tine…si sa stii sa lasi totul in spate si sa nu mai privesti in urma!
Multumesc Adina pentru o dupa-masa frumoasa…ca o poveste….
Pentru ca e sfarsit de an…si-mi fac socotelile…si n-am iesit prea bine …acum la bilant…
Dar stiu…stiu ca trebuie sa uiti si sa ierti…si in primul rand sa inveti sate ierti pe tine…si sa stii sa lasi totul in spate si sa nu mai privesti in urma!
Multumesc Adina pentru o dupa-masa frumoasa…ca o poveste….
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
