De mult timp imi doream sa merg la Sighisoara...la festivalul medieval.
Prima data cand am auzit de el eram in liceu si citeam romane de capa si spada si-mi imaginam ce minunata atmosfera trebuie sa fie in cetatea Sighisoarei in fiecare sfarsit de iulie!
Atunci n-a fost sa fie sa ajung... in mintea mea aiurita toate lucrurile se intampla dintr-un motiv precis, asa ca nu m-am agitat prea mult...stiind ca intr-o anumita zi printr-o intorsatura bizara de situatii voi fi acolo. Si dupa o puzderie de timp, total intamplator si uitand complet de acest festival, aflu cu cateva zile inainte de a incepe "boemul" eveniment de zarva ce urma sa se intample in cetate.
Si din nou...soarta... face ca una din persoanele care-mi fu alaturi in explorarea cetatii sa fie chiar o colega de liceu- o alta poveste lunga si intortocheata- cu care doar de putina vreme reluasem legaturile.
Bineinteles ca experienta la Sighisoara nu a mai avut parfumul medieval si incantator care-l visasem eu in frageda adolescenta. Dar ideea e ca o parte din mine care o credeam uitata, s-a regasit acolo, printre tinerii guralivi si aiuriti si versurile care au avut atatea intelesuri in anii adolescentei mele.
"Fată verde cu părul pădure,
Fată verde cu părul pădure.
Simţi cum privirea lor vrea să te fure.
Noaptea-n ei ţese ie,
Zburătorii ca să vie,
Noaptea-n ei ţese ie
Nimeni urma să le-o ştie"
Si facand abstractie de kitch-urile care se imbinau atat de "pitoresc" cu obiectele traditionale si de plictiseala generala de pe la tarabe as putea spune ca nu regret in totalitate vizita in cetate... Poate pentru ca am vazut cateva licariri de fericire...sper doar ca nu mi s-a parut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu