De o vreme am lasat-o balta cu portretele si sincer imi pare rau. N-am fost niciodata buna la portrete, dar imi placea ca ma obliga sa creez o legatura destul de stransa cu subiectul fotografiat...Cel putin atunci ,pe moment. De multe ori mai fur portretele...nu-mi place sa cer o anumita stare persoanei pe care o fotografiez, desi stiu ca e gresit...e bine sa-ti indrumi modelul spre starea care simti tu ca fotograf ca vrei s-o redai...dar apoi cat de sincera mai este fotografia?
Si-apoi daca furi un portret...declansand cand observi o emotie reala ...cat de etic mai este? Cu atat mai mult cu cat nu stii daca persoana fotografiata nu va fi deranjata de gestul tau...
Poate ca atunci cand ajungi un bun fotograf reusesti sa ghidezi subiectul sa simta efectiv emotia pe care tu doresti s-o redai...Ce minunat ar fi sa pot ajunge si eu acolo....
Pana una alta ma multumesc sa fotografiez...asa cum stiu eu...mai putin bine, dar cu sperante mari...Si constat din proprie experienta ca in general partea feminina a oricarei specii este tentata sa stea la pozat! Fara prea multe sensibilitati si munca de convingere!
PS Erau toate iepe si da, toate au venit la ...fotografiat...oarecum mituite cu iarba proaspata aruncata de subsemnata! Plata buna pentru o sedinta foto!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu