ziua treizeci si patru

Intre clar si obscur....

In aceasta perioada s-ar cam implini vreo 3 ani de cand am luat mai in serios fotografia…
De curand ma uitam printre niste poze de la inceputuri si zambeam amintindu-mi cat de usor imi parea totul la inceput…iar acum din motive care nu-mi sunt prea clare perspectiva mea versus fotografie s-a schimbat.
Adica…nu stiu…Pe de-o parte nu ma impac prea bine cu imaginile super-mega-manipulate in photoshop,facute pe principiul ca asa o sa scoatem ceva muuult mai artistic…Adica de ce?
Adica ce este in jurul nostru nu poate fi suficient de artistic? Sau nu mai stim noi sa ne folosim de mijloacele uzuale pentru a putea face ceva deosebit…
Si apoi mai e ceva….Atitudinea….
Eu …inca la inceput fiind…inca agreez sa merg la fotografiat alaturi de unele persoane….Adica atata timp cat mi se lasa spatiul de care am nevoie si nu sunt grabita …imi place compania fotografilor…a unora, cel putin!
Dar, cum imi spunea un prieten- sper sa nu –l deranjeze ca-l consider prieten- unii dintre pasionatii de fotografie incearca permanent sa darame ceea ce incearca altii sa construiasca Si-atunci cum sa-ti mai placa sa imparti…pentru ca in mintea mea cel putin…fotografiile sunt facute si sa fie aratate, discutate, admirate, simtite si sa bucure ochiul privitorului satul de atata uratenie sufleteasca.
Pe de alta parte mai cred cu tarie ca fotografia trebuie sa spuna o poveste…sa te faca sa te gandesti…si sa simti… Poate de asta totul a devenit mai greu, pentru mine, in fotografie…
Asa ca…in ceea ce priveste fotografia eu stau undeva la granita intre clar si obscur…incercand sa-mi gasesc drumul….

ziua treizeci si trei

Despre constatari

Azi, dupa mult timp in care a fost increrdibil de frig, a fost chiar placut…E drept, o zi urata si morocanoasa, care in zilele de vara o urasti din suflet…dar pentru acest sezon…era numai buna pentru o scurta plimbare.
Asa ca…avand ceva treaba prin oras, am profitat sa ma plimb prin oras….si am ajuns la concluzia ca eu vad lumea cam ca si pictorii din perioada post-impresionista!
Cam cum vine asta? Cam fara detalii….
Mai pe scurt ca sa evit sa nu-mi recunosc prietenii de la o distanta cam primejdios de apoape ar trebui sa port ochelari….Asa ca nu din indiferenta s-ar putea sa nu va salut daca sunteti pe partea cealalta a strazii…ci pentru ca …poate ca nu va vad chiar atat de bine.

PS Un exemplu de imagine post-impresionista, la care ma gandeam in timp ce scriam acest text, ar fi "Un dimanche après-midi à l'Île de la Grande Jatte" - Georges Seurat.

Pentru cruriosi aceasta este imaginea:

http://talariawalk.files.wordpress.com/2008/07/seurat_sundayafternoonontheislandofgrandjatte.jpg

ziua treizeci si doi

Pentru superstitiosi!

Azi e marti 13 cu 3 ceasuri rele...Feriti-va de pisicile negre!:)

ziua treizeci si unu

Intrebare pentru suflet...

Sa zicem ca ar exista undeva, o stea pe care ar trai sufletele oamenilor de pe Pamant...si pentru ca sufletele au fost create din iubire neconditionata ele ar convietui intr-o armonie deplina...
Sa zicem ca sufletele oamenilor de pe Pamant incet, incet au inceput sa simta ca oamenii se schimba...devin mai indiferenti si ar incepe sa se teama...
Sa zicem ca intr-o zi oamenii ar ajunge sa fie inveninati de ura si invidie si sa nu mai stie sa iubeasca...atunci...atunci oare ce s-ar intampla cu sufletele lor care traiau in armonie...undeva ...pe o stea?

PS La Multi Ani si un An Nou plin de speranta!