Intre clar si obscur....
In aceasta perioada s-ar cam implini vreo 3 ani de cand am luat mai in serios fotografia…
De curand ma uitam printre niste poze de la inceputuri si zambeam amintindu-mi cat de usor imi parea totul la inceput…iar acum din motive care nu-mi sunt prea clare perspectiva mea versus fotografie s-a schimbat.
Adica…nu stiu…Pe de-o parte nu ma impac prea bine cu imaginile super-mega-manipulate in photoshop,facute pe principiul ca asa o sa scoatem ceva muuult mai artistic…Adica de ce?
Adica ce este in jurul nostru nu poate fi suficient de artistic? Sau nu mai stim noi sa ne folosim de mijloacele uzuale pentru a putea face ceva deosebit…
Si apoi mai e ceva….Atitudinea….
Eu …inca la inceput fiind…inca agreez sa merg la fotografiat alaturi de unele persoane….Adica atata timp cat mi se lasa spatiul de care am nevoie si nu sunt grabita …imi place compania fotografilor…a unora, cel putin!
Dar, cum imi spunea un prieten- sper sa nu –l deranjeze ca-l consider prieten- unii dintre pasionatii de fotografie incearca permanent sa darame ceea ce incearca altii sa construiasca Si-atunci cum sa-ti mai placa sa imparti…pentru ca in mintea mea cel putin…fotografiile sunt facute si sa fie aratate, discutate, admirate, simtite si sa bucure ochiul privitorului satul de atata uratenie sufleteasca.
Pe de alta parte mai cred cu tarie ca fotografia trebuie sa spuna o poveste…sa te faca sa te gandesti…si sa simti… Poate de asta totul a devenit mai greu, pentru mine, in fotografie…
Asa ca…in ceea ce priveste fotografia eu stau undeva la granita intre clar si obscur…incercand sa-mi gasesc drumul….
In aceasta perioada s-ar cam implini vreo 3 ani de cand am luat mai in serios fotografia…
De curand ma uitam printre niste poze de la inceputuri si zambeam amintindu-mi cat de usor imi parea totul la inceput…iar acum din motive care nu-mi sunt prea clare perspectiva mea versus fotografie s-a schimbat.
Adica…nu stiu…Pe de-o parte nu ma impac prea bine cu imaginile super-mega-manipulate in photoshop,facute pe principiul ca asa o sa scoatem ceva muuult mai artistic…Adica de ce?
Adica ce este in jurul nostru nu poate fi suficient de artistic? Sau nu mai stim noi sa ne folosim de mijloacele uzuale pentru a putea face ceva deosebit…
Si apoi mai e ceva….Atitudinea….
Eu …inca la inceput fiind…inca agreez sa merg la fotografiat alaturi de unele persoane….Adica atata timp cat mi se lasa spatiul de care am nevoie si nu sunt grabita …imi place compania fotografilor…a unora, cel putin!
Dar, cum imi spunea un prieten- sper sa nu –l deranjeze ca-l consider prieten- unii dintre pasionatii de fotografie incearca permanent sa darame ceea ce incearca altii sa construiasca Si-atunci cum sa-ti mai placa sa imparti…pentru ca in mintea mea cel putin…fotografiile sunt facute si sa fie aratate, discutate, admirate, simtite si sa bucure ochiul privitorului satul de atata uratenie sufleteasca.
Pe de alta parte mai cred cu tarie ca fotografia trebuie sa spuna o poveste…sa te faca sa te gandesti…si sa simti… Poate de asta totul a devenit mai greu, pentru mine, in fotografie…
Asa ca…in ceea ce priveste fotografia eu stau undeva la granita intre clar si obscur…incercand sa-mi gasesc drumul….
3 comentarii:
Cred ca este doar o etapa prin care treci...
Chiar tu mi-ai povestit despre aceste etape...iti amintesti?
Dana, cel mai important lucru este ca incerci sa-ti gasesti drumul...Frumoasa...si dureroasa, de multe ori, cautarea si probabil fara sfarsit. Cred cu toata taria ca atata timp cat ne punem inca intrebari...cat cautam...suntem vii. Si eu sunt perfect de acord...pentru mine o imagine trebuie sa ma faca sa simt...dar din pacate poate ca unul dintre motivele pentru care de multe ori nu mai apreciem unele lucruri...este graba cu care incercam sa intelegem...sa simtim...sa trecem la urmatorul lucru...Dar se pare ca asa nu functioneaza, cel putin nu pentru mine...nu mai ai cum sa simti...
Numai bine, Dana!
Codrin
Foarte frumoasa imaginea, imi place mult de tot...
ma tot gandeam oare de ce ne grabim atat de mult...sa trecem cu privirea peste imagini, sa judecam alte persoane , sa ajungem intr-un loc...ca apoi sa ne grabim inapoi acasa....Cred ca tindem sa devenim- daca nu am devenit- o generatie dominata de superficialitate....si nu vreau sa aud si sa cred scuza cu suntem in secolul vitezei...
Nu mai savuram nimic, asa pe indelete si e trist...
Si da, imi suna si mie asta.
Merci de vizita...Irina si Codrin
Trimiteți un comentariu