...despre dorinte...
E ciudat cum se infiripa unele dorinte in suflet!
Te iau asa pe nepregatite, te imbratiseaza, se strecoara ca un abur inselator pana in suflet si apoi incep sa se incolaceasca inauntru tau...Si apoi...asa parca dintr-o data...simti pana in strafundul fiintei tale ca iti doresti...ca nimic nu poate sa iti stea in cale, ca toate obstacolele care pana atunci pareau munti de netrecut se transforma in pietricele...Parca dintr-o data toata ceata din jurul tau se spulbera si totul devine evident...
4 comentarii:
Ce frumos ai scris.
Stiu cum este cu astfel de dorinte...care parca au fost acolo mereu dar care deodata prind contur.
Imi place poza...sugestiva!
ticaie ceasul? ;)
si eu ma gandeam la un ceas care ticaie dar nu am vrut sa gresesc :)
Oricum - daca am priceput - si daca dorinta s-a transformat in hotarare - felicitari!
Merci mult, Irina, apa si Paul!
Nu e caz de ticait de ceas inca:) Timp cred ca ar mai fi...inca ma simt tanara!:)
E doar ca incep sa imbratisez ideea cu mai mult drag!
Merci PAul de felicitari, dar inca e putin devreme...astept sa se decida si celalalt membru al familiei
Trimiteți un comentariu