ziua optzeci si noua

Am decis sa pun pe blog pozele din expozitie...Asta pentru ca atunci, la vernisaj, eram prea obosita si prea agitata sa pot sa stau de povesti in liniste si pace si sa imi spun povestea fiecarui ansamblu de 3 fotografii...Pentru ca asa au fost expuse fotografiile: cate doua alb negru intr-o rama, iar sub ele o fotografie color. Fotografiile nu au fost insotite de titluri - a fost o decizie luata impreuna cu Marius, pe mine m-ar fi tentat, dar cum trebuia sa fie o uniformitate in modul de expunere, am renuntat la titluri si eu.

poveste rurala

Cred ca aceasta a fost povestea cea mai simpla de depistat si probabil una din cele mai comune...Nenea impovarat care duce mancare calului, care la randul sau asteapta si care dezlipindu-si pentru un moment ochii de la fereastra, ne arunca o privire.
Casuta nu face decat sa dea mai multe informatii despre locatie...fiind o imagine de ansamblu care leaga cele doua detalii.

Ce am dorit sa subliniez: Viata grea de la tara, cu toate limitarile si neajunsurile ei , dar care reuseste sa impresioneze prin frumusetea si simplitatea ei.