Sunt obosita...de cateva nopti dorm complet aiurea...
Si pe deasupra azi e luni si e urat afara...
Nu gasesc niciun motiv de veselie...
M-am plimbat pe strazile cenusii in speranta ca ceva imi va schimba starea de spirit...Nimic...oameni garboviti parca sub greutatea unor poveri invizibile isi trageau picioarele sub ei...aruncand din cand in cand priviri goale celor din jur...Nicio expresie, niciun zambet...nici macar unul asa pierdut ...Copii seriosi, gravi, parinti plictisiti, masini miscandu-se ritmic, constant...permanent...
Revenind cu aceeasi molesala enervanta in fata calculatorului m-a pleznit brusc...Apatia e o stare pe care eu am ales-o...raportandu-ma la ceea ce este in jurul meu...Trebuie doar sa gasesc undeva, in strafundul memoriei mele o amintire vesela, pe care inca nu am exploatat-o...
Si iat-o...aici e...si mi-a readus zambetul pe buze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu