miercuri, 27 ianuarie 2010

ziua o suta douazeci si noua

Daca...

Daca sufletul meu ar avea o culoare...mi-ar place sa fie albastru...Albastru ca marea in care se oglindeste cerul...Albastru ca florile de nu ma uita...Albastru cu dungi luminoase de speranta si pete de bleumarin adanci ca spaimele mele...

Daca sufletul meu ar avea o suprafata mi-as dori sa fie un lac...un lac pe care-l gadila soarele si-l atinge neaua...Un lac etern si salbatic...care asculta fosnetul frunzelor, rasetele copiilor si durerea celor tristi.

Daca sufletul meu ar fi un drum...as vrea sa duca spre fericire...si pe el sa paseasca toti cei cu gandurile curate, dar care si-au pierdut speranta...

2 comentarii:

Irina spunea...

Ce frumos ai scris. Imi place mult poza, exprima atat de multe....dar mai ales speranta...Parca ma invaluie albastru cand o privesc!

Danad spunea...

Merciiiiii!!!!!!!!!!!!!!!! Ma bucur ca-ti place...si mie mi-a placut...am vazut-o ca cea mai optimista poza a mea din ultima perioada.