ziua o suta cincizeci si sase

Man's best friend

ziua o suta cincizeci si patru

Ravnesc la un somn bun ca pisica la borcanul cu smantana!:)



sau...in cazul pisicilor vegetariene, ca cea din imagine, ca pisica la ghiveciul cu flori.:)

ziua o suta cincizeci si trei

Nu esti niciodata singur....

Cat timp esti sincer cu tine si incerci sa fii un om cu adevarat bun...nu esti si nu vei fi niciodata singur.

Te ai mereu pe tine si ai mereu pe toti cei dragi in sufletul tau...sunt energii care vibreaza in interiorul tau si te fac sa mergi inainte...

Nu esti niciodata singur...chiar daca in viata multe drumuri le faci doar tu cu tine...trebuie sa stii ca intotdeauna linistea si echilibrul doar tu ti le poti oferi...

Nu exista solutii din exterior...pentru ca cei din jurul tau aduc cu ei atat zambete cat si capcane... Exista doar pareri sau sfaturi...

Nu-ti fie frica sa te detasezi, pentru ca doar cand tu esti impacat cu tine, ceilalti nu te vor putea rani...pentru ca tu stii...ceea ce e cel mai important e sufletul tau si dorinta ta de a fi mai bun, mai ingaduitor, mai generos, mai om...

Si chiar daca vei primi lovituri pe drumul tau...gandeste-te ca fiecare drum are obstacolele lui, iar rasplata va veni negresit...pentru ca un om cu sufletul bun va atrage in jurul lui alti oameni...ca un magnet...pentru ca sufletul nostru cauta bunatatea instinctiv, intr-un mod de care rationalul nu e constient...pentru ca el din bunatate si fericire a fost plamadit.

Asa ca...nu-ti fie frica de loviturile pe care le vei primi, nu-ti fie frica sa fii catalogat drept naiv sau prost pentru bunatatea ta...zambeste, asculta, ajuta si nu cere nimic in schimb...si vei vedea ca nu vei fi niciodata singur.

ziua o suta cincizeci si doi

A treia oara...la Magura

Am fost din nou la workshopul de toamna tarzie de la Magura...:) A treia oara la Magura si m-as mai duce de inca cel putin atatea ori...pentru ca oricat de ciudat ar parea pentru unii la Magura e altfel de fiecare data si...de fiecare data cand vin de acolo stiu mai multe...

Nu vreau sa spun iar cat de mult mi-a placut si ce fain a fost si ce repede a trecut, asta e deja stiut prea bine...desi acum a fost altfel...cu alti oameni dragi, dar totusi...Irina, mi-ai lipsit...

De data asta cred ca a fost cel mai...competitiv workshop dintre toate la care am fost...s-a stat mult la prelucrat imagini si ne-am intins mult la fotografiat si ...dupa acest workshop am invatat doua chestii majore:

1. Ca, in masura in care poti , un cadru care-l vezi cu potential e bine sa-l fotografiezi atat landscape cat si portret...e interesant cum schimba modul in care tii aparatul o fotografie.

si

2. Ca pentru a trece la urmatorul nivel in fotografie, trebuie sa invat sa dau forta imaginilor mele...nu ajunge un cadru sa fie corect compus si sa aiba o poveste...trebuie sa aiba impact, putere, forta sa te faca sa ramai acolo cu ochii pironiti in imagine si sa vrei sa cauti detaliile.

Daca nu ar fi fost Gina la workshop probabil ca nu as fi inteles care-i faza cu forta...si daca nu ar fi fost dl Moiceanu sa-mi deschida ochii continuam probabil pe acelasi drum...

Acum stiu mai multe..pot incepe un alt capitol in albumul meu de fotografii...doar sa reusesc sa pun in pagina ceea ce am invatat.:)