luni, 22 noiembrie 2010

ziua o suta cincizeci si trei

Nu esti niciodata singur....


Cat timp esti sincer cu tine si incerci sa fii un om cu adevarat bun...nu esti si nu vei fi niciodata singur.
Te ai mereu pe tine si ai mereu pe toti cei dragi in sufletul tau...sunt energii care vibreaza in interiorul tau si te fac sa mergi inainte...
Nu esti niciodata singur...chiar daca in viata multe drumuri le faci doar tu cu tine...trebuie sa stii ca intotdeauna linistea si echilibrul doar tu ti le poti oferi...
Nu exista solutii din exterior...pentru ca cei din jurul tau aduc cu ei atat zambete cat si capcane... Exista doar pareri sau sfaturi...
Nu-ti fie frica sa te detasezi, pentru ca doar cand tu esti impacat cu tine, ceilalti nu te vor putea rani...pentru ca tu stii...ceea ce e cel mai important e sufletul tau si dorinta ta de a fi mai bun, mai ingaduitor, mai generos, mai om...
Si chiar daca vei primi lovituri pe drumul tau...gandeste-te ca fiecare drum are obstacolele lui, iar rasplata va veni negresit...pentru ca un om cu sufletul bun va atrage in jurul lui alti oameni...ca un magnet...pentru ca sufletul nostru cauta bunatatea instinctiv, intr-un mod de care rationalul nu e constient...pentru ca el din bunatate si fericire a fost plamadit.
Asa ca...nu-ti fie frica de loviturile pe care le vei primi, nu-ti fie frica sa fii catalogat drept naiv sau prost pentru bunatatea ta...zambeste, asculta, ajuta si nu cere nimic in schimb...si vei vedea ca nu vei fi niciodata singur.

4 comentarii:

Irina spunea...

Este adevarat ceea ce ai scris...doar ca uneori este greu, foarte greu sa fii bun, cand altii raspandesc atata rautate.
Frumoasa si fotografia, linistitoare!

Danad spunea...

asa e...dar cred pana la urma ca asta e idealul...asa mi-as dori sa pot fi...sa nu am asteptari de la altii, sa nu fiu rautacioasa , sa ajut, sa inteleg si sa fiu impacata cu mine ca am facut mereu cum puteam mai bine...Poate suna exagerat de dulcegaros, dar chiar mi-as dori aceste lucruri de la mine.
Hopefully...one day...

Unknown spunea...

Frumoasa ideea cu zilele, interesant scris. Dar trebuie sa zic, ma omoara cu zile punctele de suspensie atotprezente. Asa am patit si cand am avut o tentativa de a citi ceva carte a dnei Gabriela Firea. Cam 50 de puncte de suspensie pe pagina. Cannot do it. Atata suspans, atat nehotarare.

Danad spunea...

:)
Multumesc Vicus de remarca! Mie-mi plac punctele de suspensie.