Drum inspre suflet
Se spune ca ferestrele, la fel ca ochii, sunt o poarta catre interior...
Oare sufletul ce culoare o fi avand?
vineri, 19 decembrie 2008
joi, 18 decembrie 2008
ziua douazeci si noua
…despre atunci cand lucrurile nu ies chiar asa cum trebuie
De luni ma tot gandesc cum sa fac si ce sa scriu aici pe blog…
Pe scurt am fost in Franta…la Fête des Lumieres…la care am fost si anul trecut…
Anul trecut am facut o sumedenie de poze…iar 99% mi s-au parut rebuturi. Anul acesta, din motive care n-au tinut asa mult de mine- vreme nasoala, ploaie, vant si lapovita, am dat doar cateva ture prin oras, mare majoritate a timpului petrecandu-mi-o alaturi de cei dragi. Si am facut din nou cateva poze la sarbatoare, din care 99% imi par rebuturi.
Sincer…cred ca vreo doua luni nici nu m-as fi uitat peste poze…pentru ca din combinatia nefericita de letargie si ploaie ma indoiesc ca poate iesi ceva foarte creativ si original din punct de vedere fotografic. Dar am fost impinsa de la spate de prieteni....
Si ca orice persoana responsabila…ideal ar fi sa sa-mi accept cu aceeasi usurinta si esecurile si succesele, nu-i asa?:)
Deci dragii mei prieteni, n-am facut mare branza, fotografic vorbind, nici la Lumieres, nici in mini-excursia in Franta, dar ca sa nu se spuna ca nu las macar o urma de imagine de la Fête….ma conformez si pun cateva cadre...
Iar data viitoare mergeti si voi…spectacolul de culoare si lumini merita savurat…din plin…mai ales dupa o branza buna si un pahar de vin!
Asa ca nu uitati: 4-8 decembrie- Lyon (Fr) Fête des Lumieres
PS Cineva destept imi spunea la un moment dat o treaba: Atata timp cat gandesti in termeni de trebuie ( trebuie sa merg la fête des lumieres si sa fac poze bune), creierul tau nu accepta alternativa nefavorabila. Asa ca gandeste: mi-ar place sa merg la fête des lumieres si sa fac poze frumoase, iar daca lucrurile nu ies chiar asa cum trebuie macar vei fi mai putin dezamagit – macar in teorie! :)
De luni ma tot gandesc cum sa fac si ce sa scriu aici pe blog…
Pe scurt am fost in Franta…la Fête des Lumieres…la care am fost si anul trecut…
Anul trecut am facut o sumedenie de poze…iar 99% mi s-au parut rebuturi. Anul acesta, din motive care n-au tinut asa mult de mine- vreme nasoala, ploaie, vant si lapovita, am dat doar cateva ture prin oras, mare majoritate a timpului petrecandu-mi-o alaturi de cei dragi. Si am facut din nou cateva poze la sarbatoare, din care 99% imi par rebuturi.
Sincer…cred ca vreo doua luni nici nu m-as fi uitat peste poze…pentru ca din combinatia nefericita de letargie si ploaie ma indoiesc ca poate iesi ceva foarte creativ si original din punct de vedere fotografic. Dar am fost impinsa de la spate de prieteni....
Si ca orice persoana responsabila…ideal ar fi sa sa-mi accept cu aceeasi usurinta si esecurile si succesele, nu-i asa?:)
Deci dragii mei prieteni, n-am facut mare branza, fotografic vorbind, nici la Lumieres, nici in mini-excursia in Franta, dar ca sa nu se spuna ca nu las macar o urma de imagine de la Fête….ma conformez si pun cateva cadre...
Iar data viitoare mergeti si voi…spectacolul de culoare si lumini merita savurat…din plin…mai ales dupa o branza buna si un pahar de vin!
Asa ca nu uitati: 4-8 decembrie- Lyon (Fr) Fête des Lumieres
Bonnes fêtes!
PS Cineva destept imi spunea la un moment dat o treaba: Atata timp cat gandesti in termeni de trebuie ( trebuie sa merg la fête des lumieres si sa fac poze bune), creierul tau nu accepta alternativa nefavorabila. Asa ca gandeste: mi-ar place sa merg la fête des lumieres si sa fac poze frumoase, iar daca lucrurile nu ies chiar asa cum trebuie macar vei fi mai putin dezamagit – macar in teorie! :)
marți, 2 decembrie 2008
ziua douazecisiopt
Despre...povesti si ganduri si...
Am incercat in cel putin cinci feluri sa incep povestea zilei de azi…dar dintr-un motiv sau altul n-am stiut cum…
E defapt povestea unui suflet…care se agata de ceea ce simte…si are mereu puterea sa fie si trist si melancolic si fericit…dar mai ales are puterea sa se desprinda si sa lase totul in urma…pentru a putea incepe din nou…
E defapt povestea unui suflet…care se agata de ceea ce simte…si are mereu puterea sa fie si trist si melancolic si fericit…dar mai ales are puterea sa se desprinda si sa lase totul in urma…pentru a putea incepe din nou…
De ce povestea aceasta?
Pentru ca e sfarsit de an…si-mi fac socotelile…si n-am iesit prea bine …acum la bilant…
Dar stiu…stiu ca trebuie sa uiti si sa ierti…si in primul rand sa inveti sate ierti pe tine…si sa stii sa lasi totul in spate si sa nu mai privesti in urma!
Multumesc Adina pentru o dupa-masa frumoasa…ca o poveste….
Pentru ca e sfarsit de an…si-mi fac socotelile…si n-am iesit prea bine …acum la bilant…
Dar stiu…stiu ca trebuie sa uiti si sa ierti…si in primul rand sa inveti sate ierti pe tine…si sa stii sa lasi totul in spate si sa nu mai privesti in urma!
Multumesc Adina pentru o dupa-masa frumoasa…ca o poveste….
luni, 24 noiembrie 2008
ziua douazeci si sapte
Pentru iubire…
…aceasta e zi e exclusiv dedicata celei mai speciale persoane din viata mea…si nu pentru ca ar avea aceasta zi o insemnatate deosebita…ci pur si simplu pentru ca simt ca trebuia sa fac acest gest de mai multa vreme…
Asa ca dedic aceasta zi, alaturi de restul zilelor care vor urma, acestui om atat de special din viata mea…care ma face sa plang si sa rad din tot sufletul meu, care ma face sa simt ca lumea poate fi minunata atunci cand imparti cu cineva clipele cu adevarat speciale, care m-a facut sa inteleg ca poti fi fizic departe, dar in acelasi timp sufleteste sa fii coplesit de iubire, ca timpul e relativ si ca fericirea nu se masoara, cantareste si evalueaza ci se simte….se simte pana in strafundul sufletului….
Multumesc Misu!
...
a te che hai reso la mia vita bella da morire, che riesci a render la fatica un’ immenso piacere,
a te che sei il mio grande amore ed il mio amore grande,
a te che hai preso la mia vita e ne hai fatto molto di più,
a te che hai dato senso al tempo senza misurarlo,
a te che sei il mio amore grande ed il mio grande amore,a te che sei, semplicemente sei, sostanza dei giorni miei, sostanza dei sogni miei
…...
Grazie Jovanotti !
vineri, 21 noiembrie 2008
ziua douazeci si sase
Despre urme...
Se spune ca oricine care trece prin viata ta iti lasa niste urme in suflet...Unele se sterg in timp , altele raman pentru totdeauna...
Se spune ca oricine care trece prin viata ta iti lasa niste urme in suflet...Unele se sterg in timp , altele raman pentru totdeauna...
Azi sunt blue si mi-e dor de Deus...inca mai am urmele labutelor lui imprimate bine intr-un colt de suflet!
miercuri, 19 noiembrie 2008
ziua douazeci si cinci
Despre manele si taximetristi vitezomani
Da….astazi a fost ziua lor…fir-ar sa fie! Parca de dimineata a fost sa fie asa. Al meu domn a plecat in delegatie si am decis sa merg cu taxi la birou…o hotarare pe care aproape am regretat-o cateva minute mai tarziu!
Dar…sa continui povestea…sun la compania de taximetre, fac comanda, ma anunta sa cobor in 4 minute…imi smotocesc dihania de iepure ca ramas bun si fug pe scari in jos-cu vreo 2 minute intarziere la cele 4 anuntate de dama de la compania de taxiuri-
Buuunnn…ma urc in masina…era cald, lucru care mi-a placut, dar instant senzatia de bine a disparut cand aud ‘coloana sonora’ a calatoriei mele cu taxiul si anume: Manele la nesfarsit!!!!!!!!
Vai nu….urla unu cu naduf in difuzoare despre ochii uneia…incredibil…Mi-as fi dorit sa pot sa ignor cumva sunetele alea ce mi se loveau violent de timpane, dar nu credeam ca ar putea fi cu putinta…Dar in scurt timp ceva reusi sa-mi distraga atentia de la manele…si anume, conduita in trafic a domnului de la volanul masinii cu manele – asa numitul taximetrist.
Nu stiu exact care era ideea calatoriei noastre de la blocul in care locuiesc pana la sediul fimei …Pot formula, insa, cateva ipoteze…
1. Sincronizarea manevrelor de condus cu trilurile melodioaso-dramatice ale chestiei care rasuna in boxe
2. Campanie asidua de apostrofare a celorlalti conducatori auto pentru niste pacate doar de dl taximetrist stiute.
3. Stabilirea unui nou record pe traseul mai sus mentionat, prin orice mijloace posibile- inclusiv “fortarea” culorii galbene a semaforului si zgaltairea ca-n masina de spalat pe optiunea centrifugare a pasagerului din spate- adica subsemnata.
Ma rog…partea buna e ca am ajuns…buimaca si cu capul patrat din cauza fascinantelor melodii ascultate pe traseu…am ajuns la birou in timp…sau chiar inainte de timp, daca as putea spune asa…cu sfertul academic inainte de inceperea programului! Ce minunat!
Si ca sa-mi fie ziua cu adevarat implinita al doilea taxi care am fost nevoita sa-l iau era sub stapanirea unui pasionat de depasiri al caror rost ma depasea, care era fascinat si incrancenat in acelasi timp sa conduca cu viteza si impatimit al aceluiasi stil de muzica ce ma face sa-mi smulg parul din cap…
Pentru binele societatii as avea o propunere pentru taximetristii manelisti stresati si obsedati de viteza, care se consuma si se streseaza atat de mult in trafic incat bietii clienti ajung dublu traumatizati la destinatie….
Domnilor soferi…in pauza de masa…iesiti afara din masina, faceti o poza, relaxati-va privind-o si zambiti alaturi de cineva drag…Ajuta la calmarea nervilor si la instaurarea unei stari de beatitudine…Va promit! Garantat!
Dar…sa continui povestea…sun la compania de taximetre, fac comanda, ma anunta sa cobor in 4 minute…imi smotocesc dihania de iepure ca ramas bun si fug pe scari in jos-cu vreo 2 minute intarziere la cele 4 anuntate de dama de la compania de taxiuri-
Buuunnn…ma urc in masina…era cald, lucru care mi-a placut, dar instant senzatia de bine a disparut cand aud ‘coloana sonora’ a calatoriei mele cu taxiul si anume: Manele la nesfarsit!!!!!!!!
Vai nu….urla unu cu naduf in difuzoare despre ochii uneia…incredibil…Mi-as fi dorit sa pot sa ignor cumva sunetele alea ce mi se loveau violent de timpane, dar nu credeam ca ar putea fi cu putinta…Dar in scurt timp ceva reusi sa-mi distraga atentia de la manele…si anume, conduita in trafic a domnului de la volanul masinii cu manele – asa numitul taximetrist.
Nu stiu exact care era ideea calatoriei noastre de la blocul in care locuiesc pana la sediul fimei …Pot formula, insa, cateva ipoteze…
1. Sincronizarea manevrelor de condus cu trilurile melodioaso-dramatice ale chestiei care rasuna in boxe
2. Campanie asidua de apostrofare a celorlalti conducatori auto pentru niste pacate doar de dl taximetrist stiute.
3. Stabilirea unui nou record pe traseul mai sus mentionat, prin orice mijloace posibile- inclusiv “fortarea” culorii galbene a semaforului si zgaltairea ca-n masina de spalat pe optiunea centrifugare a pasagerului din spate- adica subsemnata.
Ma rog…partea buna e ca am ajuns…buimaca si cu capul patrat din cauza fascinantelor melodii ascultate pe traseu…am ajuns la birou in timp…sau chiar inainte de timp, daca as putea spune asa…cu sfertul academic inainte de inceperea programului! Ce minunat!
Si ca sa-mi fie ziua cu adevarat implinita al doilea taxi care am fost nevoita sa-l iau era sub stapanirea unui pasionat de depasiri al caror rost ma depasea, care era fascinat si incrancenat in acelasi timp sa conduca cu viteza si impatimit al aceluiasi stil de muzica ce ma face sa-mi smulg parul din cap…
Pentru binele societatii as avea o propunere pentru taximetristii manelisti stresati si obsedati de viteza, care se consuma si se streseaza atat de mult in trafic incat bietii clienti ajung dublu traumatizati la destinatie….
Domnilor soferi…in pauza de masa…iesiti afara din masina, faceti o poza, relaxati-va privind-o si zambiti alaturi de cineva drag…Ajuta la calmarea nervilor si la instaurarea unei stari de beatitudine…Va promit! Garantat!
marți, 18 noiembrie 2008
ziua douazeci si patru
Everybody wants to be a cat
Astazi m-am trezit fredonand melodia din Pisicile Aristocrate... habar n-am de ce...dar m-a urmarit constant si obsesiv pe parcursul diminetii...Pisici mici pufoase, vagaboande, aiurite incredibil de viclene si adorabile-n acelasi timp....le ador pe toate!
Dar ce tot incerc eu sa povestesc aici...
Prioritate numarul unu pentru week-end...cautat si vizionat Pisicile aristocrate!
Pentru ca....
"Everybody wants to be a cat,
because a cat's the only cat
who knows where it's at."
I love cats!
vineri, 14 noiembrie 2008
ziua douazeci si trei
Melancolii de toamna
Sunt zile…ca zilele acelea de vara calde care se domolesc catre asfintit, cand singurul lucru pe care ti-l mai doresti e sa te intinzi pe iarba la umbra si sa privesti norii…
Mi-aduc aminte, ca-mi placea la nebunie sa merg in drumetii cu ai mei…pe undeva pe la munte si dup-o zi de umblat si cules galbiori, hribi, afine si zmeura eram mai mult decat incantata sa ma trantesc pe muschiul moale si sa ma las furata de vise…
Si ce frumos era sa-mi mangaie vantul fata si parul si sa simt parfum de verde si de fructe mici si colorate. Si ascultam povesti cu zmei si zane care se continuau in visele mele mult dupa ce povestea pe hartie se termina…
As vrea ca aceasta imagine sa fie in cinstea zilelor de vara si a copilariei fara griji si a zambetelor si a norilor si a povestilor…si a tuturor emotiilor care parca sunt destinate doar copiilor…
joi, 13 noiembrie 2008
miercuri, 12 noiembrie 2008
ziua douazeci si unu
Pentru o zi frumoasa!
O zi frumoasa ti-o incepi cu un zambet pe buze... Cam atat de mare... :)
O zi minunata tuturor!
marți, 11 noiembrie 2008
ziua douazeci
Un week-end printre prieteni
Se vroia un week-end fotografic...din nou..Da' parca nu a fost sa fie...cel putin nu la intensitatea celui de dinainte, de la Magura...
Am fost la Salciua (jud Alba) cu cativa membrii ai clubului foto din Cluj... A fost o atmosfera calda...asa cum se intampla mereu cand suntem impreuna...
Fotografic insa...se pare ca inspiratia m-a ocolit...Constat cu uimire ca in toate cadrele care le am pluteste o cumplita stare de melancolie...E sfarsit de toamna...mohorata si ciudata...
La rasarit...
Pe dealuri
Sfarsit de zi...
Casa cea trista...
De la pascut...
Poate ca azi sunt trista...
Se vroia un week-end fotografic...din nou..Da' parca nu a fost sa fie...cel putin nu la intensitatea celui de dinainte, de la Magura...
Am fost la Salciua (jud Alba) cu cativa membrii ai clubului foto din Cluj... A fost o atmosfera calda...asa cum se intampla mereu cand suntem impreuna...
Fotografic insa...se pare ca inspiratia m-a ocolit...Constat cu uimire ca in toate cadrele care le am pluteste o cumplita stare de melancolie...E sfarsit de toamna...mohorata si ciudata...
La rasarit...
Pe dealuri
Sfarsit de zi...
Casa cea trista...
De la pascut...
Poate ca azi sunt trista...joi, 6 noiembrie 2008
Ziua a nouasprezecea
La Magura...la fotografiat! ( workshop de "Toamna tarzie" cu dl. Mihai Moiceanu)
Oare cum se incepe o poveste de impresii despre un workshop de fotografie?
Cum poti sa incepi sa povestesti despre un loc unde te-ai simtit minunat si care te-a luat cu totul prin surprindere?
Cum poti vorbi despre oameni a caror prezenta ti-a lasat urme pline de caldura in suflet?
Nu ai cum…asa ca incep cu totul altfel decat m-as fi gandit….
Am fost la Magura!
Ce este Magura?
Magura e un loc minunat…pitit intre niste munti, un loc in care mestecenii cresc in voie si dealurile cu coama lina te imbie sa le fotografiezi.
E un loc unde timpul trece mult mai repede decat in oricare alt loc si toate gandurile vibreaza pentru un singur lucru: pentru fotografiat!
Si cum ar putea fi altfel alaturi de persoane care indragesc fotografia si de un om a carui pasiune pentru fotografie e mai mult decat uimitoare?
Mai stiu oameni deosebiti care impart aceeasi pasiune si…. nu stiu, parca exista un fir invizibil care-i leaga pe toti…au o daruire si o rabdare care par fara limite….
Dar sa revenim cu picioarele pe pamant…
Am fost intrebata de multa lume cum a fost la Magura?
Raspunsul parca e atat de complex incat mi-e greu sa-l sintetizez intr-o idee…
A fost asa:
- Un grup de 15 oameni pasionati de fotografie, veseli si fara “fumuri”.
- Un maestru care ne-a indrumat cu rabdare si interes.
- Doi asistenti glumeti care m-au facut sa zambesc…Sik pentru ca era imposibil sa il faci sa te abandoneze pe dealuri oricat te-ai fi lungit la fotografiat si Bebe pentru rabdarea care o avea langa calculator…
- O pensiune calda si prietenoasa cu oameni zambitori si saritori, dornici sa te faca sa te simti ca acasa.
- Un peisaj minunat pe care l-ai putea exploata saptamani in sir…
- Au mai fost matucii aia frumusei pe care i-as fi smotocit toata ziua si a mai fost diaporama maestrului care m-a facut sa visez stegulete cele cateva ore cat am apucat sa atipesc in prima noapte.
- A mai fost un rasarit cu nori fiorosi care s-au imblanzit subit la venirea soarelui, si case presarate pe dealuri si garduri in zig zag si vaci si caini si mesteceni si multa veselie…
- Si poate cel mai important…au mai fost noii prieteni pe care mi i-am facut…Irina si Radu, Marius, Stefan,si…Jolie sau Irina…Irina colega mea de camera si draga mea prietena cu care am povestit atat de mult…dar sigur daca mai era o saptamana tot nu terminam ce aveam de spus….cu care mi-e dor sa mananc ciocolata, sa fotografiez si sa chicotesc pana seara tarziu.
De fotografiat am fotografiat, dar parca pe cand devenise totul mai palpitant s-a terminat…poate ca asa si trebuia sa fie sa iti doresti cu nerabdare sa vina iarna sa mai poposesti in acelasi sat minunat pitit intre munti, un loc in care mestecenii cresc in voie si dealurile cu coama lina te imbie la fotografiat. ...Sa stai alaturide acelasi maestru rabdator si dornic sa-si imparta cunostintele, si alaturi de oameni veseli care pentru cateva zile graviteaza in jurul aceleasi pasiuni: FOTOGRAFIA!
NORI
RASARIT
DEALURI
MAESTRUL
OAMENI
MESTECENI
IRINA
SI...EU
... intr-o poza imprumutata de la Sik...doar ca sa se stie ca am fost si eu acolo!
SI...EU
... intr-o poza imprumutata de la Sik...doar ca sa se stie ca am fost si eu acolo!
vineri, 17 octombrie 2008
ziua a optsprezecea
Intotdeauna simplitatea confera eleganta si farmec... si cred, cred cu adevarat ca lucrurile marunte, pe langa care trecem nepasatori, au un pic de magie...doar trebuie sa stim cum s-o privim.
luni, 6 octombrie 2008
ziua a saptesprezecea
Jurnal de calatorie- MALTA
Mi-am spus inca din concediu ca ma voi intoarce acasa si voi povesti despre Malta…
Mi-a fost foarte greu insa sa fac lucrul acesta si nu as putea spune exact de ce… Primele trei zile din Malta mi-a fost greu sa ma decid daca-mi place sau nu, tot timpul cand vedeam ceva si-mi spuneam ca e minunat, aparea la cateva minute reversul monedei. Malta are un farmec pe care nu l-am regasit in nicio alta tara pe care am vizitat-o pana acum, dar raman la convingerea ca nu e un loc care poate fi “digerat’ de oricine. Trebuie in primul rand sa iti placa sa vizitezi, sa umbli, sa nu te limitezi la ceea ce iti ofera statiunea in care esti cazat. Daca esti genul de turist la care-i place sa se lafaie la soare si cam atat atunci iti dai banii cam degeaba pe un sejur in Malta.
Desi am fost probabil unul dintre cei mai documentati turisti- citisem o gramada despre Malta inainte de a merge in excursie- totusi am fost luata prin surprindere. Cand am ajuns in aeroport ne-a izbit un aer cald si umed, aproape irespirabil- la ora 4 dimineata parca…Ne gandeam cu groaza oare ce ne va astepta a doua zi dimineata!
Hotelul in care am fost cazati era un adevarat labirint- spre exmplu trebuia sa luam 2 lifturi ca sa ajungem la restaurantul unde se servea micul dejun- dar totusi mie mi-a placut mult.
O alta surpriza placuta a fost ca socilitarea mea trimisa pe mail, de a avea o camera cu balcon, a fost respectata- singura problema a fost ca incaperea mi s-a parut destul de mica pentru un hotel de 4 stele.
Apoi alta bulina rosie a fost mancarea, intr-adevar delicioasa, partea nasoala a fost ca am vazut intr-o noapte un gandac de marimea degetului meu mic pe un coridor al hotelului! Brrrrrr…
Apoi imprejurimile…Pana la plaja aveai cam 15 minute de mers pe jos lejer sau 2 minute cu autobusul- ceea ce nu era neaparat nasol daca stiai pe care parte a strazii trebuie sa stai in statie. In Malta pe langa faptul ca trebuie sa stii bine sa te orientezi mai exista problema ca se circula pe partea dreapta- asa ca desi initial totul poate parea distractiv de la un moment dat devine enervant pentru ca tot timpul ai senzatia ca nu te uiti in directia buna cand vrei sa treci strada. Plaja….se zice ca in Mellieha este cea mai mare plaja cu nisip din Malta- marea majoritate a plajelor sunt stancoase. Buun…minunat…
De acasa imi imaginam o plaja izolata cu nisip auriu- la fel ca in Grecia- unde te poti relaxa in voie…Mda…nu e nici pe departe asa. Plaja este defapt o fasie ingusta de nisip de vreo 400m, asezata chiar langa drum…Nisipul e un maroniu neconvingator, dar apa este o minunatie! Limpede, albastra, calda , intr-un cuvant: superba!
E o adevarata mana cereasca pentru cei pasionati de scufundari.
Apoi alta surpriza sunt cladirile…vezi cladiri noi, frumoase, ingrijite langa cladiri in paragina! E ciudat, dar la ei nu este permisa demolarea caselor, doar restaurarea!
Excursiile…excursiuile au fost sarea si piperul sejurului nostru in Malta…Cu fiecare excursie descopeream inca o particica din acesta interesanta tara si interesul nostru crestea…Ai multe locuri interesante de vizitat in Malta- incepand de la templele neolitice pana la porturile din Valeta si Victoriosa pline ochi de iahturi care mai de care…
Malta e o tara incarcata de istorie…incercand sa se apere de domeninatia altor popoare (Malta a fost sub dominatie turceasca, spaniola, italiana si in final britanica), Malta si-a creat orase fortarete unde parca mai simti izul vremurilor de alta data.
O prietena m-a intrebat: “Ei bine si ce ti-a placut asa mult la Malta ca s-o recomanzi si altcuiva? Ai fost in muzee? Ai vazut biserci impresionante… ce te-a marcat?”
Malta are si muzee- in Valeta exista un muzeu de arheologie interesant si un muzeu de arta care nu ar trebui sa le scape celor interesati, Malta are si biserici impresionante- care se ridica la nivelul catedralelor de la noi, are o singura catedrala- din cate stiu eu- care este in Gozo si e incredibila…incepand de la picturi pana la mozaicul din marmura de pe jos totul era impresionant.
Dar, privind inapoi, lucrul care mi-a placut cel mai mult in Malta a fost sa ma pierd pe stradutele inguste din Mdina si Victoriosa…Nu pot sa descriu sentimentul de liniste, entuziasm si bucurie- toate-ntr-una- pe care l-am putut trai descoperind inca o alee sau o piata. Ce e interesant e ca in Malta fiecare casa are numele ei…are o identitate! E minunat…nu am mai vazut pana acum asa ceva. Si ce e si mai frumos ca oamenii te fac mereu sa te simti binevenit. Si asta conteaza enorm! Am sa revin in Malta cu siguranta…si daca pana in ultima zi a sejurului meu aveam dubii legate de acest aspect, ultima zi a fost hotaratoare. De ce? Pentru ca urcand de la plaja catre un hipermarket ( sa nu va inchipuiti ca am gasit hipermarketuri gen Cora sau Carefour in Melieha- poate erau in alte orase) am descoperit un loc absolut minunat. Pe un deal, peste drum de mare era un resort cu o gradina mare si plina de flori cu un hotel nu foarte inalt si vreo 3 restaurante, cu piscina si cu prorpiul lor hipermarket- Holiday Center – se numeste. Din gradina ai o privesliste minunata spre mare- se acolo nu se observa drumul- si ai o senzatie incredibila de liniste si implinire…poate din cauza florilor colorate si a verdelui permanent intr-o tara unde toata vegetiatia pare moarta pe timp de vara. Si cat am stat acolo , in acel loc plin de viata si culoare mi-am dorit sa nu mai plec acasa…
Mai sunt multe de povestit despre Malta...despre Siesta din mijlocul zilei - cand se inchid toate magazinele si toata suflarea leneveste la umbra, despre autobusele care au un design din anii 60- chiar daca vin dotate cu aer conditionat si cutie automata, despre artificiile malteze- fabricate chiar de ei si care de multe ori fac mai mult zgomot decat explozie de culoare si despre multe altele...
In Malta am sa mai merg...odata...in luna mai...dupa sezonul ploios cand e plin de verde si flori colorate. Si s-ar putea, din nou, sa nu mai vreau sa vin acasa!
Mi-am spus inca din concediu ca ma voi intoarce acasa si voi povesti despre Malta…
Mi-a fost foarte greu insa sa fac lucrul acesta si nu as putea spune exact de ce… Primele trei zile din Malta mi-a fost greu sa ma decid daca-mi place sau nu, tot timpul cand vedeam ceva si-mi spuneam ca e minunat, aparea la cateva minute reversul monedei. Malta are un farmec pe care nu l-am regasit in nicio alta tara pe care am vizitat-o pana acum, dar raman la convingerea ca nu e un loc care poate fi “digerat’ de oricine. Trebuie in primul rand sa iti placa sa vizitezi, sa umbli, sa nu te limitezi la ceea ce iti ofera statiunea in care esti cazat. Daca esti genul de turist la care-i place sa se lafaie la soare si cam atat atunci iti dai banii cam degeaba pe un sejur in Malta.
Desi am fost probabil unul dintre cei mai documentati turisti- citisem o gramada despre Malta inainte de a merge in excursie- totusi am fost luata prin surprindere. Cand am ajuns in aeroport ne-a izbit un aer cald si umed, aproape irespirabil- la ora 4 dimineata parca…Ne gandeam cu groaza oare ce ne va astepta a doua zi dimineata!
Hotelul in care am fost cazati era un adevarat labirint- spre exmplu trebuia sa luam 2 lifturi ca sa ajungem la restaurantul unde se servea micul dejun- dar totusi mie mi-a placut mult.
O alta surpriza placuta a fost ca socilitarea mea trimisa pe mail, de a avea o camera cu balcon, a fost respectata- singura problema a fost ca incaperea mi s-a parut destul de mica pentru un hotel de 4 stele.
Apoi alta bulina rosie a fost mancarea, intr-adevar delicioasa, partea nasoala a fost ca am vazut intr-o noapte un gandac de marimea degetului meu mic pe un coridor al hotelului! Brrrrrr…
Apoi imprejurimile…Pana la plaja aveai cam 15 minute de mers pe jos lejer sau 2 minute cu autobusul- ceea ce nu era neaparat nasol daca stiai pe care parte a strazii trebuie sa stai in statie. In Malta pe langa faptul ca trebuie sa stii bine sa te orientezi mai exista problema ca se circula pe partea dreapta- asa ca desi initial totul poate parea distractiv de la un moment dat devine enervant pentru ca tot timpul ai senzatia ca nu te uiti in directia buna cand vrei sa treci strada. Plaja….se zice ca in Mellieha este cea mai mare plaja cu nisip din Malta- marea majoritate a plajelor sunt stancoase. Buun…minunat…
De acasa imi imaginam o plaja izolata cu nisip auriu- la fel ca in Grecia- unde te poti relaxa in voie…Mda…nu e nici pe departe asa. Plaja este defapt o fasie ingusta de nisip de vreo 400m, asezata chiar langa drum…Nisipul e un maroniu neconvingator, dar apa este o minunatie! Limpede, albastra, calda , intr-un cuvant: superba!
E o adevarata mana cereasca pentru cei pasionati de scufundari.
Apoi alta surpriza sunt cladirile…vezi cladiri noi, frumoase, ingrijite langa cladiri in paragina! E ciudat, dar la ei nu este permisa demolarea caselor, doar restaurarea!
Excursiile…excursiuile au fost sarea si piperul sejurului nostru in Malta…Cu fiecare excursie descopeream inca o particica din acesta interesanta tara si interesul nostru crestea…Ai multe locuri interesante de vizitat in Malta- incepand de la templele neolitice pana la porturile din Valeta si Victoriosa pline ochi de iahturi care mai de care…
Malta e o tara incarcata de istorie…incercand sa se apere de domeninatia altor popoare (Malta a fost sub dominatie turceasca, spaniola, italiana si in final britanica), Malta si-a creat orase fortarete unde parca mai simti izul vremurilor de alta data.
O prietena m-a intrebat: “Ei bine si ce ti-a placut asa mult la Malta ca s-o recomanzi si altcuiva? Ai fost in muzee? Ai vazut biserci impresionante… ce te-a marcat?”
Malta are si muzee- in Valeta exista un muzeu de arheologie interesant si un muzeu de arta care nu ar trebui sa le scape celor interesati, Malta are si biserici impresionante- care se ridica la nivelul catedralelor de la noi, are o singura catedrala- din cate stiu eu- care este in Gozo si e incredibila…incepand de la picturi pana la mozaicul din marmura de pe jos totul era impresionant.
Dar, privind inapoi, lucrul care mi-a placut cel mai mult in Malta a fost sa ma pierd pe stradutele inguste din Mdina si Victoriosa…Nu pot sa descriu sentimentul de liniste, entuziasm si bucurie- toate-ntr-una- pe care l-am putut trai descoperind inca o alee sau o piata. Ce e interesant e ca in Malta fiecare casa are numele ei…are o identitate! E minunat…nu am mai vazut pana acum asa ceva. Si ce e si mai frumos ca oamenii te fac mereu sa te simti binevenit. Si asta conteaza enorm! Am sa revin in Malta cu siguranta…si daca pana in ultima zi a sejurului meu aveam dubii legate de acest aspect, ultima zi a fost hotaratoare. De ce? Pentru ca urcand de la plaja catre un hipermarket ( sa nu va inchipuiti ca am gasit hipermarketuri gen Cora sau Carefour in Melieha- poate erau in alte orase) am descoperit un loc absolut minunat. Pe un deal, peste drum de mare era un resort cu o gradina mare si plina de flori cu un hotel nu foarte inalt si vreo 3 restaurante, cu piscina si cu prorpiul lor hipermarket- Holiday Center – se numeste. Din gradina ai o privesliste minunata spre mare- se acolo nu se observa drumul- si ai o senzatie incredibila de liniste si implinire…poate din cauza florilor colorate si a verdelui permanent intr-o tara unde toata vegetiatia pare moarta pe timp de vara. Si cat am stat acolo , in acel loc plin de viata si culoare mi-am dorit sa nu mai plec acasa…
Mai sunt multe de povestit despre Malta...despre Siesta din mijlocul zilei - cand se inchid toate magazinele si toata suflarea leneveste la umbra, despre autobusele care au un design din anii 60- chiar daca vin dotate cu aer conditionat si cutie automata, despre artificiile malteze- fabricate chiar de ei si care de multe ori fac mai mult zgomot decat explozie de culoare si despre multe altele...
In Malta am sa mai merg...odata...in luna mai...dupa sezonul ploios cand e plin de verde si flori colorate. Si s-ar putea, din nou, sa nu mai vreau sa vin acasa!
joi, 28 august 2008
Ziua a saisprezecea
... sau the final countdown!
Adica...de asta seara intr-o saptamana merg spre Malta...adica in mult visatul meu concediu!
Dragilor deja ma imbolnavesc, am cosmaruri noaptea, nu mai dorm cum trebuie...semn clar ca privarea de concedii afecteaza grav sanatatea! Dar ce mai conteaza...de azi a mai ramas atat de putin incat aproape ca simt mirosul sarat de mare...si aud delfinii!
Traiasca munca multa la birou care te face sa apreciezi valoarea concediilor de tzashpe mii de ori mai mult!
Fotografie facuta de Misu in 2005 intr-o croaziera Grecia si prelucrata-minimal de mine! Multumesc Misu!!!!
Adica...de asta seara intr-o saptamana merg spre Malta...adica in mult visatul meu concediu!
Dragilor deja ma imbolnavesc, am cosmaruri noaptea, nu mai dorm cum trebuie...semn clar ca privarea de concedii afecteaza grav sanatatea! Dar ce mai conteaza...de azi a mai ramas atat de putin incat aproape ca simt mirosul sarat de mare...si aud delfinii!
Traiasca munca multa la birou care te face sa apreciezi valoarea concediilor de tzashpe mii de ori mai mult!
Fotografie facuta de Misu in 2005 intr-o croaziera Grecia si prelucrata-minimal de mine! Multumesc Misu!!!!
marți, 26 august 2008
Ziua a cinsprezecea
In sfarsit…o zi in care pot intra macar putin pe net…
Azi …defapt demult vroiam sa vorbesc despre o chestie care am observat-o de curand legata de fotografie. Se pare ca am o treaba cu felinarele…le fotografiez, dar in mod total inconstient…zilele trecute vazand o serie de imagini din locatii diferite, am observat cu mirare ca mai nou in excursiile in care am fost…am cel mputin o fotografie, doua cu felinare…De ce? Nu as putea spune...
Cred ca totul a inceput cu felinarele de la Rasnov...asta ar putea explica totul!
Azi …defapt demult vroiam sa vorbesc despre o chestie care am observat-o de curand legata de fotografie. Se pare ca am o treaba cu felinarele…le fotografiez, dar in mod total inconstient…zilele trecute vazand o serie de imagini din locatii diferite, am observat cu mirare ca mai nou in excursiile in care am fost…am cel mputin o fotografie, doua cu felinare…De ce? Nu as putea spune...
Cred ca totul a inceput cu felinarele de la Rasnov...asta ar putea explica totul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
