...pentru ca uitam sa ne bucuram
Asa cred eu...ca suntem mult prea prinsi cu treburi, obligatii, griji, indatoriri incat uitam sa ne bucuram de micile minuni din jurul nostru...cum ar fi o floare frumoasa care atunci se deschide, in ciuda frigului de afara, o zi in care cerul e albastru, chiar daca dardai cand iesi afara...un zambet prietenos cand te simti innecat in ganduri.
Propun sa ne bucuram mai des...pentru ca sufletul nostru are nevoie de asta.
PS cat timp faceam cadrele cu trandafirul acesta am reusit sa ard mancarea...atat de prinsa eram!:) Dar nu-i nimic...am facut alta si a iesit mai buna decat m-as fi asteptat!:)
3 comentarii:
Sustin cu tarie propunerea ta, cred ca avem mare nevoie de asta...dar nu sunt sigur daca intr-adevar mai vrem, daca nu am uitat cu totul...
Ai grija cu mancarea pe foc, poate deveni periculos...:-)
numai bine
Codrin
Merci Codrin...eu sper ca inca mai vrem sa ne bucuram... ca inca nu am ajuns la stadiul acela de indiferenta...
Legat de mancare...mai fac eu boacane...dar poate n-as fi eu daca nu le-as face!:)
Vai, este duperba poza asta!!! Imi place tare mult! Legat de bucurii...hm..eu incerc...dar nu imi iese mereu!
Trimiteți un comentariu