marți, 10 februarie 2009

ziua patruzeci

Poveste urbana
Totul incepe frumos...ca un miraj...ca o promisiune frumoasa...orasul e locul unde esti la un pas de realizarea viselor tale... Totul pare atat de minunat incat aproape nici nu vezi ce ascunde...


Si- apoi dupa o vreme cand vraja incepe sa se risipeasca, incepi sa vezi...

...cum sufletul isi pierde valoarea in fata puterii banului




...cum in cei de langa tine creste dorinta de a avea mai mult...mereu mai mult ...chiar daca uneori dorinta lor devine ridicola





...cum totul in jurul tau incepe s-o ia razna







Te resemnezi privind oamenii din jurul tau...si-i vezi mereu grabiti, undeva in departare....

...preocupati, impovarati de griji....


...sau pur si simplu absenti...din locurile unde te-ai astepta sa fie...



... in locul lor ramanand doar observatorii vigilenti...analizand, neratand vreo oportunitate....




si-atunci...ce-ti mai ramane de facut?!
Ramane doar sa te intorci in cutiuta ta intunecata din sufletul orasului cel minunat....




sfarsit

2 comentarii:

Irina spunea...

Foarte foarte fain articolul! Asa cum ma asteptam de altfel...si cuvintele frumos alese.
Imi place mult poza 3....spune multe poza asta...puterea banului vs credinta, suflet. Foarte frumos!
Pozele 6,7,8,9 iarasi imi plac foarte mult!

Danad spunea...

merci Irina...cred totusi ca se putea mult mai bine...dar mai este timp de incercari:)