ziua o suta douazeci si patru

...de sezon...

in alb si rosu...

Week-end placut si...spor la dezapezit!:)

ziua o suta douazeci si trei

...alb...

alb cu parfum de vara si...de iarna...
alb...inocenta, puritate, intruchipare a binelui...
alb...cea mai inalta dorinta a sufletului...sa fie neatins de mizeriile lumii...

Sa avem parte de Sarbatori Albe ...atat in suflet cat si in jurul nostru!

ziua o suta douazeci si doi

..........

Simplu, clar precis, unfiorm...ciclic...treci de la o etapa la alta...incet, incet amintirile se sting, raman umbre, vibratii...doar ce e in prezent conteaza...viitorul e doar necunoastere sau...nerecunoastere!

Calm, previzibil, monoton ...si apoi ...te lovesti de propriile tale nelinisti...

Nimic nu e clar, nimic nu e precis...nimic nu e doar acum sau doar atunci...nu e nici alb si negru, nici color...

Totul se amesteca, ametesti...vrei sa uiti...sa nu te mai gandesti...sa fie simplu...clar...precis...uniform si ciclic!

Am zis ca va fi o saptamana grea! :)

ziua o suta douazeci si unu

...despre singuratate...

Ciudata treaba cu singuratatea asta...ca rareori depinde de numarul de persoane pe care le ai in jurul tau...
Cred ca mai mult depinde de modul de raportare a trairilor tale la trairile celorlalti...
Adica...poti fii alaturi de toti prietenii din lume si sa fi singur... ciudat de singur, desi privindu-te de dinafara sa te vezi povestind cu toti, razand , schimband impresii...
Poti fi alaturi de cel drag si in unele momente sa te simti complet singur...
Sau poti fi singur...doar tu cu tine si sa fii in deplina armonie...sa te regasesti si sa te bucuri de tine...asa cum rareori mai ai timp sa faci...
E clar ca avem nevoie de prieteni, de cei dragi , de agitate ...avem nevoie sa socializam, sa comunicam sa fim in mijlocul evenimentelor, dar la fel de mult avem nevoie de detasare, de introspectie si de regasire a propriei persoane...asa...stand deoparte si analizandu-ne...




Greu inceput de saptamana... :)

ziua o suta douazeci

Razboi si pace

Uneori am senzatia ca viata e un mare camp de batalie....unde se incheie uneori armistii, dar de cele mai multe ori e razboiala mare...

Daca te gandesti...incepe de cand esti mic...trebuie sa faci scandal pentru ca parintii - mai ales cei incepatori - nu pricep nimic...si merg pe metoda excluderii pana ajung la problema, in timp ce tu urlii de-ti pusca plamanii....

Apoi mai cresti...daca ai un frate/sora- mai mare sau mai mic, indiferent - clar e razboi! Razboi pentru jucarii, razboi pentru atentie, razboi de dragul razboiului...pentru ca ala mare vrea autoritate si o obtine prin orice mijloc- ca doar el e mai mare, iar cel mic s-a saturat sa fie pus la punct si e parsiv si paracios....fiecare cu armele lui!

Apoi ajungi la scoala...te bati pentru note la mate, romana, sport sau pentru ultimul loc in clasa- fiecare cu ambitiile lui...Iar cand incep sa iti apara fluturasii in stomac incep adevaratele drame...

Cred ca nu exista razboaie mai strategice si mai diabolice decat cele duse din...iubire ( pentru o persoana, pentru o slujba, pentru bani sau pentru pasiuni)...

Dar...categoria cea mai de neinteles pentru mine sunt razboaiele absurde...cele duse de la premisa ca : "Nu ma vrei? No lasa ca te fac io sa ma vrei!!!!!!!!" - si ganditi-va doar ce sfera larga de aplicabilitate are aceasta mentalitate...E ceva de speriat!

Si stau si ma tot gandesc...cum naiba un sentiment asa frumos si nobil ca iubirea poate genera ceva atat de urat ca razboiul?

Cu riscul de a fi luata de fraiera, bleaga, naiva incurabila sau visatoare...militez pentru pace, iar daca lucrurile nu se mai pot desfasura in pace, militez pentru despartiri civilizate!

Poate candva...va fi posibil, realizabil si normal si acest lucru! Sau poate ca nu...

ziua o sutanouasprezece

...despre fericire...

Atunci cand esti fericit simti cu raze de lumina iti inunda sufletul si in ochii tai radiaza lumina...
Atunci cand esti fericit, vezi lucrurile din jurul tau altfel...culorile sunt mai vii, oameni mai prietenosi, greselile altora mai neinsemnate...viata frumoasa si totul minunat!
Suntem cu totul altfel cand suntem fericiti... mai buni, mai ingaduitori,mai umani...si avem sulfetul si ochii mai deschisi spre frumos!

ziua o suta optsprezece

...Ipoteza...

Oare cum ar fi daca viata noastra ar fi defapt o imensa sala de asteptare...Un loc unde suntem adunati si trebuie sa dovedim ca stim sau putem...sa asteptam, sa avem rabdare, sa nu ne certam, sa fim ingaduitori...

Bineinteles ca toate eforturile noastre sunt atent monitorizate si atunci cand am reusit sa dovedim ca putem fi asa cum trebuie...chiar daca nu ne-am dat prea bine seama ce anume am facut exact...putem calatori mai departe!

Pana atunci tot ce ne ramane de facut e ...sa ne iubim, sa ne iertam sa fim impreuna...

ziua o suta saptesprezece

Invaluiri

Ciudat construit omul... asa in general...Adica tot ce tine de partea de sentimente, ca rationalul mi se pare destul de limpede si logic...
Si spun ciudat pentru ca te trezesti dimineata si ai senzatia ca totul e bine, esti vesel, esti ok, echilibrat si apoi...apoi e suficient sa deschizi calculatorul si sa vezi o poza, doua cu niste mogaldete dragi de tot ca apoi sa simti ca ceva in interiorul tau incepe sa tremure...sa vibreze si sa simti din tot sufletul tau ca vrei sa fii acolo langa cei din pozele de pe calculatorul tau....
Asa e dorul asta...nu-l simti decat atunci cand ti-a invaluit complet sufletul si cand ataca cu tupeu partea rationala...Si nu are sens sa i te opui..Tot ce poti face e sa te declari invins ...
Pentru ca nu ai cum sa gasesti resurse rationale sa combati ceea ce sufletul tau invalui de dor vrea sa simta...





PS Miha...mi-e tare, tare dor de voi!

ziua o suta saisprezece

...ganduri....

Sunt obosita...de cateva nopti dorm complet aiurea...
Si pe deasupra azi e luni si e urat afara...

Nu gasesc niciun motiv de veselie...

M-am plimbat pe strazile cenusii in speranta ca ceva imi va schimba starea de spirit...Nimic...oameni garboviti parca sub greutatea unor poveri invizibile isi trageau picioarele sub ei...aruncand din cand in cand priviri goale celor din jur...Nicio expresie, niciun zambet...nici macar unul asa pierdut ...Copii seriosi, gravi, parinti plictisiti, masini miscandu-se ritmic, constant...permanent...

Revenind cu aceeasi molesala enervanta in fata calculatorului m-a pleznit brusc...Apatia e o stare pe care eu am ales-o...raportandu-ma la ceea ce este in jurul meu...Trebuie doar sa gasesc undeva, in strafundul memoriei mele o amintire vesela, pe care inca nu am exploatat-o...

Si iat-o...aici e...si mi-a readus zambetul pe buze!

ziua o suta cinsprezece

Poveste despre pisica alba si pisica neagra

Fiecare om are in sufletul lui o pisica alba si o pisica neagra.
Pisica alba e pura, inocenta , alintata si cuminte si e bunatatea si altruismul din noi.
Pisica neagra e parsiva, invidioasa, egoista si rea, adica intruchiparea defectelor noastre...
Fiecare sta si ne pandeste, "luptandu-se"in ascuns pentru sufletul nostru...
Sunt mereu in expectativa, aparent relaxate, dar cu ochii pe noi...

Oare cine va castiga pana la urma...pisica alba...sau pisica neagra?!



CLICK PE IMAGINE PT VARIANTA PUTIN MAI MARE


Nu ma prea pricep la unit poze si jucat in PS...dar am incercat si eu..asa...de dragul povestii!:)

ziua o suta patrusprezece

...vernisaj cu greutate...

Vineri am fost la un eveniment deosebit ...si anume...Vernisajul expozitiei Galeriilor Luminii ale d-lui Traian Andronic. Momentul a fost unul de o incarcatura emotionala deosebita, deoarece in aceste zile s-au sarbatorit si 40 de ani de la infiintarea clubului foto Univeristatea.
Vechii prieteni s-au intalnit din nou la Cluj pentru a-si aduce aminte si a se bucura de fotografie...
Fotografiile de mai jos sunt putin altfel decat cele care le fac in mod obisnuit la vernisaje...si asta pentru ca...a fost o altfel de stare atunci, in vinerea aceea...
Mentionez ca fotografiile inramate surprinse in cadrele mele ii apartin in totalitate d-lui Andronic, iar emotiile...mie...

ziua o suta treisprezece

...LOST....






I see...you!

ziua o suta doisprezece

...week-end foto la Rachitele cu Artimage

...fain, scurt, cu povesti si crtica fotografica ...Frumos...mi-a placut...mai ales ca am inceput sa ne facem curaj sa ne discutam impreuna fotografiile.

Sa speram ca la anu vor fi mai multe iesiri de acest fel!

Promit ca data viitoare sa fie mai ok organizarea! :)

ziua o suta unsprezece

Cinism de toamna

Toamna...frunzele dispar de pe copaci
Iar oamenii de la locul de munca...

Astept cu nerabdare primavara!

ziua o suta zece

Toamna in alb si negru

"Dar tot farmecul toamnei consta in culori...cum poti sa-ti inchipui o fotografie cu toamna in alb negru...Nu merge nicicum..."- asa-mi spunea cineva de curand!:)

Si totusi...eu cred ca toamna are farmecul ei in alb si negru, iar fotografia de mai jos sper sa fie suficient de convingatoare.

ziua o suta noua

...Mesaje...


Hello space...This is red! Can anyone hear me? :D




Azi ma simt ciudat...poate ca explicatia ar fi cele vreo 3 saptamani in care am fost un titirez fara oprire si acum...imi cam pierd mintile!: )
Da nu-i nimic...o sa vina extraterestrii, o sa inghete timpul si o sa am si eu in sfarsit cand sa le fac pe toate... Si atunci sa vedeti voi ce fain o sa fie!

ziua o suta opt

...despre ignoranta omului fara deficiente....



Azi vreau sa o cunoasteti pe Mira!
Mira este o prietena de-a mea...si pana sambata i-am facut doar o singura data poze si asta la cererea ei...Dar sambata asta a fost totul putin diferit...am sunat-o pe Mira si i-am spus ca am in cap o idee si ca vreau sa ma ajute.
Care era ideea?
Ideea e ca ma revolta la culme faptul ca lumea nu mai citeste. E o problema mai veche, stiu...nu am descoperit eu acuma roata ...
Si...care era rolul Mirei aici? De ce fix ea?
Pentru ca ea citeste...ea citeste si se bucura de aceasta forma de relaxare...
Dar mai e ceva...Mira nu vede!
Dar nimic nu o impiedica sa citeasca, sa -si doreasca sa afle ce e intr-o fotografie, continutul unui tablou...
Iar noi...iar noi care le avem toate pe tava, in fata ochilor nostri nu vedem nimic...Suntem realmente orbi la tot ce oferta arta vizuala, literatura...Pentru ca noi preferam calculatoarele, filmele de 2 lei de la mall si netul...Iar in cel mai bun caz...mergem ocazional la vreun vernisaj aruncam o privire rapida...si atat...
Defapt nu vedem nimic...pentru ca nu incercam sa intelegem ce e mai incolo de culoare si forma... si anume:MESAJUL!
Iar Mira...Mira atingea paginile albe ale cartii ei si zambea...nu avea nevoie nici de poze colorate, nici de forme...nu avea nevoie de nimic...pentru ca nu asta era important pentru ea...ci mesajul...pe care-l intelegea atingand acele pagini albe cu varfurile degetelor !

ziua o suta sapte

...stari de toamna...

stari de toamna... care se lichefiaza si-ti patrund printre ganduri...devenind una cu tine...
stari de toamna...ca niste soapte rostite doar pe jumatate... amortite si fara de culoare...
stari de toamna...cand uneori totul pare confuz, diform si rece, iar somnul neintrerupt pare singura scapare…

Hai sa uitam incet de noi, ce spui...ai dori?

ziua o suta sase

- N'aie pas...

- Viens ce soir

- De regret

- Viens me voir

- Fais moi confiance, et penses A tous...

- Viens t'asseoir

- Les no way

- Près de moi

- L'indifférence des sens

- N'aie pas...

-L'aube est là

-De regret

-Reste là

-Fais la promesse, tu sais que

-Je te promets

-L'hiver et l'automne

-D'être là

N'ont pu s'aimer

-Pour l'éternité

(Mylene Farmer - Regrets)

ziua o suta cinci

...abandon tomnatic...

Zilele trecute ma plimbam...mai corect mergeam pe jos din locatia A in locatia B si am vazut aceste scaune adunate intr-un colt de terasa...Stateau acolo, zgribulite parca, prinse cu lant...ingramadite, in ploaie...ca si niste prizonieri care nu merita prea multa atentie...

Si atunci m-a izbit si mai tare...s-a terminat cu vremea teraselor, cu caldura placuta si leneveala de vara...

A venit toamna...

Ziua o suta patru

Pregatiri...


Frigul se apropie cu pasi repezi...
Bicicleta e la dormitat peste iarna...Lemnele se aduna...gramezi, gramezi...sa alunge frigul in zilele de iarna!
De acum se vor inghesui pe cer din ce in ce mai multi nori, iar soarele ne va zambi cu gura stirba...nemaiputand sa ne incalzeasca cu razele sale...

Ce lunga si chinuitoare pare iarna!

ziua o suta trei

Prioritate ...de toamna

M-am decis de ieri sa incerc sa fac altfel de fotografii despre toamna decat cele care le faceam pana acum...M-am uitat intre pozele de anii trecuti si da, intr-adevar sunt minunate culorile aramii, galbene, rosii amestecate cu putin verde si maro...dar anul asta vreau altceva...Vreau o altfel de toamna, o toamna putin neconformista...cu flori presate si frunze pe trecere de pietoni!

Probabil ca se vor strecura si mere rosii si dovleci, ca nu se poate altfel...dar mi-as dori macar anul acesta sa vad si ceea ce nu vedeam de obicei.

ziua o suta doi

...melancolii de toamna...

...cu flori presate de asfalt, cu frunze palide si-nfrigurate, cu ploaie si intuneric desi afara este plina zi...
... cu zile mohorate si dimineti cetoase...cand vara pare un vis indepartat ...
...cand tot ce iti doresti e sa te incalzesti la foc, sa bei vin aburind cu gust de scortisoara si sa asculti la nesfarsit stropii de ploaie lovindu-se de geam...

ziua o suta unu

romantic mood

Afara ploua si e frig si urat si mie-mi suna necontenit in cap melodia lui Joe Dassin- L'ete indien! Stiu ca vazusem la un moment dat ceva videoclip filmat pe malul marii si ma apuca un fel de melancolie de fiecare data cand ascultam melodia!

(http://www.youtube.com/watch?v=zaj1a_bu--4)

De fiecare data cand il aud pe Joe Dassin simt fluturi in stomac. Si cat de mult mi-as dori sa ma plimb intr-o zi de toamna pe malul marii, alaturi de sotul meu...ascultand aceste versuri:

"on ira où tu voudras, quand tu voudras
et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort
toute la vie sera pareille à ce matin
aux couleurs de l'été indien."


Mi-as dori sa pot sa fac cate o imagine pentru cate un fragment din fiecare melodie care mi-e atat de la suflet ca si asta...Poate intr-o zi...poate intr-o zi o sa-mi iasa....

ziua o suta

"Licurici" in iarba

ziua nouazeci si noua

Evadare



Ce faci atunci cand simti ca te ineci in problemele de zi cu zi?

Ce faci cand simti ca totul e impotriva ta? Cand orice incercare de a te revolta impotriva rutinei si banalului se loveste de un zid de neclintit?

Ce faci cand simti ca tot ce inseamna sensibilitate si frumos se transforma in cenusa...Cand nu stii incotro s-o pornesti ca sa te poti regasi?

Ce faci atunci cand intinzi mana spre cei dragi si nu primesti decat o privire inghetata?

Cu ce grestesti atunci cand iti doresti sa fii altfel...sa te exprimi intr-un mod pe care nu toti il inteleg...cand vrei din tot sufletul sa iti arati tie ca poti fii bun in ceea ce-ti place atat de mult...

De ce trebuie sa fie atat de greu sa ii intelegem pe cei de langa noi...de ce nu putem face un pas in spate si sa vedem fericirea de pe chipul lor cand au reusit in ceea ce-si doresc mult de tot...

Cine e cel egoist...cel care doreste sa-si implineasca un vis sau cel care se pune de-a curmezisul in drumul celui dintai?

Atunci cand simti ca nu mai poti...evadeaza...evadeaza in adancul sufletului tau unde sigur vei gasi forta sa te ridici...certurile, strigatele, razbunarea nu aduc nimic bun...Doar din iubire si bunatate poti face se se nasca iar intelegerea si armonia!



In adancul sufletului meu sunt imagini...imagini pe care le iubesc si ma ajuta sa privesc inainte si sa am incredere ca totul va fi bine pana la urma...

ziua nouazeci si opt

De ce Momente?

Pentru ca pana la urma la asta se rezuma totul...Momente de fericire, momente grele sau momente de cautare...care apoi se transforma in amintiri.
Dar daca atunci cand se intampla ceva, special pentru noi- care ne ofera o traire deosebita- daca atunci apare un aparat fotografic, momentul ...amintirea, se materializeaza intr-o fotografie.
Iar fotografia poate spune mai departe o poveste...

Acestea au fost povestile mele...Sper ca v-au placut!

ziua nouazeci si sapte

Poveste urbana 3 - spre necunoscut

Esti pe un drum...la fel ca toti ceilalti...Nu are importanta daca esti tanar sau mai in varsta...esti "condamnat" sa mergi mai departe, sa cauti esentialul....motivul pentru care esti aici...acum....scopul existentei tale...
Nu conteaza daca esti la inceput sau catre sfarsitul drumului, oricum e o iluzie acest sfarsit de drum...pentru ca atunci cand crezi ca esti la capatul lui...vei vedea ca orizonturi noi ti se vor deschide...

ziua nouazeci si sase

Poveste urbana II - ganduri - povestea numarul opt

In cazul acestui set de fotografii am avut placuta surpriza sa constat ca a fost data si o alta interpretare decat cea gandita de mine. Pana la urma expozitia si-a atins scopul, si anume de a provoca oamenii sa-si imagineze...sa doreasca sa vada povestea din spatele fotografiilor, indiferent daca viziunea lor coincide cu a fotografului sau nu.

Povestea mea e urmatoare:
O domnisoara infrigurata sta si asteapta pe cineva. Afara e frig, ea sta de mult timp, isi doreste sa imparta cu cineva o cana de ceai...poate chiar cu persoana pe care o asteapta...
Fotografia color de sub dipticul alb/negru e o reprezentare de ansamblu a spatiului urban!

Cealalte interpretare- mult mai sentimentala- interesant ca vine din partea unui barbat- ar fi urmatoarea:
Ea, singura si trista...L-a asteptat...si atunci la ceai si acum, dar el nu a venit. Dar nu-i nimic maine ( ziua de maine fiind reprezentata de imaginea color) e o noua zi cu noi sanse!

ziua nouazeci si cinci

Poveste urbana I - povestea sapte

Ultimele trei povesti fac parte dintr-o miniserie urbana. Prima dintre ele e mai mult un fel de meditatie ...Cum nu sunt foarte priceputa la meditatii nu stiu exact cat de coerenta am reusit sa fiu.
Tema centrala a setului este singuratatea...perceputa in feluri diferite...Cei doi care privesc inspre mesele parasite, acoperite de zapada...Ce mi se pare interesant e ca desi sunt impreuna, la aceeasi masa si beau impreuna, totusi par a nu dori sa comunice ...Privirile le sunt indreptate in aceeasi directie, neschitand insa niciun gest catre celalalt...Probabil tristetea, frigul si "cicatricile" de pe pereti isi gasesc un ecou in sufletul lor!
In imaginea a treia...sunt proiectii ale sufletelor intr-o alta lume.O lume roz, o lume perfecta...calda si minunata! Insa o lume in care din nou, nu exista niciun contact...doar contemplare!

Precizare: La expozitie fotografiile alb- negru au fost montate cate doua intr-o rama- In acest caz fotografia cu mesele era in stanga, iar cea cu cele doua personaje in dreapta...Astfel se explica interpretarea mea, si anume, ca cei doi ar privi inspre mesele parasite.

ziua nouazeci si patru - pentru ziua de ieri :)

Poveste de toamna - povestea sase

Pregatiri de toamna...cam asta ar fi definitia ultimelor zile ale mele...la Artimage va fi un spectacol cu tematica toamna, pe acasa pe la ai mei se pun muraturi si zacusca- n-am ajutat eu prea mult, dar mi s-a aratat cu incredere de unde pot sa ma servesc atunci cand voi avea nevoie-, pe afara copacii-si imbraca haine ruginii...aerul s-a mai racit....diminetile te pisca de urechi....Cam asa arata lucrurile pe la noi...
Ieri am mancat pentru prima data anul acesta castane prajite . Si am baut o cana mare de must aromat ...Delicios!
Acum tot ce mai imi doresc e sa ies un week-end undeva frumos, sa fac fotografii si sa lenevesc la soare...Week-endul acesta e ocupat...poate am sanse week-endul urmator!:)

Povestea de azi ...e una de toamna...cu aer mohorat sau cu sclipiri de diamant cu culori intunecate si umbrele...Nu e toamna clasica, ci una care, desi de multe ori e apasatoare si intunecata, imi place...pentru ca are o atmosfera unica...Desi...uneori ma intristeaza!

Leapsa de toamna

Am primit-o in dar de la Irina...si chiar daca-s in mijlocul povestilor de expo, m-am decis sa onorez provocarea.
Asa ca am sa povestesc acum dupa cerintele lepsei si anume:

"Ce ati facut saptamana asta pentru prima oara in viata sau pentru prima oara dupa foarte multa vreme?”

Considerand saptamana aceasta de vineri pana joi - pentru ca saptamana are 7 zile-...iar azi inca nu stiu cum se va termina...am facut urmatoarele:

- am avut prima mea expozitie personala de fotografie
- am vorbit pentru prima data la radio
- am fost pentru prima oara dupa nunta mea la o alta nunta ( prima nunta din ultimii 4 ani!)
- pentru prima data am descoperit o carte care dezvaluie intr-un mod amuzant si aparte micile detalii din tablouri. Fapt pentru care mi-am si comandat-o pe internet- "Nu vedeti nimic!" se numeste cartea in cauza si multumesc mult Danei pentru ca mi-a aratat-o.
- am discutat in contradictoriu mai mult de o ora cu o prietena legat de o carte pe care am citit-o si am ajuns in mod neasteptat sa-mi schimb parerea despre calitatea cartii, desi eu sustineam sus si tare la inceput ca mie mi-a placut foarte mult. Multumesc Dana, din nou! Prima data cand imi schimb parerea despre o carte care mi-a placut!
- am primit un parfum nou- Rock and Rose si desi mi l-am dorit foarte mult, am ramas suprinsa ca nu e chiar asa de nemaipomenit cum am crezut initial- prima data cand mi se intampla asta.
- am mancat pentru prima data icre crude- nu negre , ci galbene, si nu mi-au placut prea mult!
- mi-am comandat tort pentru ziua mea- sarbatorita pentru a cincia oara anul acesta- eu nu mi-am mai comandat niciodata tort, mi le fac singura - dar cofetaria asta face prajituri prea bune!
- am mers la masaj dupa o pauza de luni bune...mi-era dor si cam era cazul.
-mi-am imprumutat pentru prima oara aparatul foto...e ciudat ca l-am dat, dar nu regret...cand am vazut bucuria de pe fata amicului meu m-am simtit multumita.
-am adunat pentru prima data fotografii pentru un spectacol foto tematic de la membrii Artimage...Asa mi-am dat seama ce greu se mobilizeaza lumea...Merci Ada de oportunitate.
- am fost pupacita pentru prima data de un puiut mic de iepure pe care am vrut sa-l iau acasa din momentul acela, dar mi-am amintit de purcelasi si am decis sa nu risc nimic cu Happy- mai ales ca pet shop-ul respectiv nu era extrem de ingrijit.

Cam asta ar fi totul...Pasez mai departe leapsa tuturor care citesc aceasta postare.

ziua nouazeci si trei ( pentru ziua de sambata)

printre linii - povestea cinci

Ce pot avea comun un barbat in costum cu o servieta, grabit si nelinistit si un scaun pus in fata unei usi unde asteapta fotografia unei femei frumoase si un sir de trestii la asfintit?
Povestea e destul usor de imaginat...el grabit, ocupat, incercand sa-si termine treburile, ea frumoasa, aranjata i-a lasat un indiciu unde s-o astepte...
Ultimul cadru sugereaza locul ideal unde ar putea sa-si petreaca seara...undeva unde e liniste, armonie si intimitate.
Acesta ar fi idealul meu de sfarsit de zi...sau saptamana...sa ma pot retrage undeva departe de treburile zilnice...undeva unde sunt eu, el, soarele, apa si liniste!