marți, 6 octombrie 2009

ziua nouazeci si cinci

Poveste urbana I - povestea sapte

Ultimele trei povesti fac parte dintr-o miniserie urbana. Prima dintre ele e mai mult un fel de meditatie ...Cum nu sunt foarte priceputa la meditatii nu stiu exact cat de coerenta am reusit sa fiu.
Tema centrala a setului este singuratatea...perceputa in feluri diferite...Cei doi care privesc inspre mesele parasite, acoperite de zapada...Ce mi se pare interesant e ca desi sunt impreuna, la aceeasi masa si beau impreuna, totusi par a nu dori sa comunice ...Privirile le sunt indreptate in aceeasi directie, neschitand insa niciun gest catre celalalt...Probabil tristetea, frigul si "cicatricile" de pe pereti isi gasesc un ecou in sufletul lor!
In imaginea a treia...sunt proiectii ale sufletelor intr-o alta lume.O lume roz, o lume perfecta...calda si minunata! Insa o lume in care din nou, nu exista niciun contact...doar contemplare!





Precizare: La expozitie fotografiile alb- negru au fost montate cate doua intr-o rama- In acest caz fotografia cu mesele era in stanga, iar cea cu cele doua personaje in dreapta...Astfel se explica interpretarea mea, si anume, ca cei doi ar privi inspre mesele parasite.

2 comentarii:

Irina spunea...

Mi se pare foarte interesanta poza cu cei doi...desi stau atat de aproape unul de celalalt...parca nu ar fi impreuna, sunt reci...

Danad spunea...

da, aceeasi senzatie am avut-o si eu.