Cand i-am vazut pe cei doi micuti- in ipostaze si zile cu totul diferite, nu am putut sa nu raman fascinata de candoarea lor...Ea, zambind timid si privindu-ma intens cu ochii aceia negri, el daruindu-mi fara retineri cel mai mare zambet pe care-l avea!
Am vrut sa imortalizez aceste momente ca marturie a inocentei...a puritatii copilariei...Pentru ca odata ajunsi la maturitate in cele mai multe cazuri ni se inaspreste prea mult...si chipul, si privirea si sufletul.
2 comentarii:
Ce ochi frumosi are fetita!!! Imi plac mut portretele...
Multumesc Irina...Si mie-mi plac mult, mult ochii fetitei si privirea ei care iti merge pana-n suflet.
Trimiteți un comentariu