ziua o suta saizeci

On top of the world

Am avut un sfarsit de an la mare inaltime...acolo unde muntii ating cerul si zapada nu se topeste niciodata...asa mi-am dat seama ca a fi la inaltime pe cat de fascinant si incantator e ...e extrem de extenuant... si aproape breath taking - la propriu!:)

Asa ca pentru la anul...imi doresc sa fiu la inaltime, dar nu chiar on top of the world...parca e prea coplesitor pentru mine!:)

Poate cand o sa ma fac mare...cine stie...

2010 is over, long live 2011!

ziua o suta cincizeci si noua

...urare de sarbatori...

Fie ca Noul An sa aduca lumina si pace in suflete si mai multa incredere in visele noastre.

Eu mi-as dori doar un pic mai multa liniste!

ziua o suta cincizeci si opt

In prag de sarbatori...

...e bine sa ne aducem aminte de cei dragi, sa stam cu ei, sa ne bucuram impreuna de Nasterea Domnului.

...e bine sa lasam resentimentele si certurile deoparte.

...e bine sa fim generosi, cu sufletul curat si sa speram...la mai bine.

In prag de sarbatori, mai mult decat oricand, sa ne aducem aminte ca ingerii exista !

Multumesc Roxi!

ziua o suta cincizeci si sapte

Secretul unui somn bun

...e sa nu ai prea multe griji atunci cand te duci la culcarica, sa iti fie cald si bine, sa-ti mangaie vantul parul si marea sa-ti sopteasca povesti la ureche...
Somn usor si vise placute...cum ar putea fi altfel in aceste conditii?

ziua o suta cincizeci si sase

Man's best friend

ziua o suta cincizeci si patru

Ravnesc la un somn bun ca pisica la borcanul cu smantana!:)



sau...in cazul pisicilor vegetariene, ca cea din imagine, ca pisica la ghiveciul cu flori.:)

ziua o suta cincizeci si trei

Nu esti niciodata singur....

Cat timp esti sincer cu tine si incerci sa fii un om cu adevarat bun...nu esti si nu vei fi niciodata singur.

Te ai mereu pe tine si ai mereu pe toti cei dragi in sufletul tau...sunt energii care vibreaza in interiorul tau si te fac sa mergi inainte...

Nu esti niciodata singur...chiar daca in viata multe drumuri le faci doar tu cu tine...trebuie sa stii ca intotdeauna linistea si echilibrul doar tu ti le poti oferi...

Nu exista solutii din exterior...pentru ca cei din jurul tau aduc cu ei atat zambete cat si capcane... Exista doar pareri sau sfaturi...

Nu-ti fie frica sa te detasezi, pentru ca doar cand tu esti impacat cu tine, ceilalti nu te vor putea rani...pentru ca tu stii...ceea ce e cel mai important e sufletul tau si dorinta ta de a fi mai bun, mai ingaduitor, mai generos, mai om...

Si chiar daca vei primi lovituri pe drumul tau...gandeste-te ca fiecare drum are obstacolele lui, iar rasplata va veni negresit...pentru ca un om cu sufletul bun va atrage in jurul lui alti oameni...ca un magnet...pentru ca sufletul nostru cauta bunatatea instinctiv, intr-un mod de care rationalul nu e constient...pentru ca el din bunatate si fericire a fost plamadit.

Asa ca...nu-ti fie frica de loviturile pe care le vei primi, nu-ti fie frica sa fii catalogat drept naiv sau prost pentru bunatatea ta...zambeste, asculta, ajuta si nu cere nimic in schimb...si vei vedea ca nu vei fi niciodata singur.

ziua o suta cincizeci si doi

A treia oara...la Magura

Am fost din nou la workshopul de toamna tarzie de la Magura...:) A treia oara la Magura si m-as mai duce de inca cel putin atatea ori...pentru ca oricat de ciudat ar parea pentru unii la Magura e altfel de fiecare data si...de fiecare data cand vin de acolo stiu mai multe...

Nu vreau sa spun iar cat de mult mi-a placut si ce fain a fost si ce repede a trecut, asta e deja stiut prea bine...desi acum a fost altfel...cu alti oameni dragi, dar totusi...Irina, mi-ai lipsit...

De data asta cred ca a fost cel mai...competitiv workshop dintre toate la care am fost...s-a stat mult la prelucrat imagini si ne-am intins mult la fotografiat si ...dupa acest workshop am invatat doua chestii majore:

1. Ca, in masura in care poti , un cadru care-l vezi cu potential e bine sa-l fotografiezi atat landscape cat si portret...e interesant cum schimba modul in care tii aparatul o fotografie.

si

2. Ca pentru a trece la urmatorul nivel in fotografie, trebuie sa invat sa dau forta imaginilor mele...nu ajunge un cadru sa fie corect compus si sa aiba o poveste...trebuie sa aiba impact, putere, forta sa te faca sa ramai acolo cu ochii pironiti in imagine si sa vrei sa cauti detaliile.

Daca nu ar fi fost Gina la workshop probabil ca nu as fi inteles care-i faza cu forta...si daca nu ar fi fost dl Moiceanu sa-mi deschida ochii continuam probabil pe acelasi drum...

Acum stiu mai multe..pot incepe un alt capitol in albumul meu de fotografii...doar sa reusesc sa pun in pagina ceea ce am invatat.:)

ziua o suta cincizeci si unu

O zi frumoasa

...pentru ca e vineri...si de astazi oficieal e week-end...
...pentru ca e soare afara si desi e frig e minunat...
...pentru ca ma voi intalni cu o prietena draga azi cu care nu m-am mai intalnit de vreo doua luni, desi vorbim zilnic la telefon...
...pentru ca voi dormi deseara in camera mea, din casa parintilor mei...
...pentru ca simt cum tot stresul si oboseala au fugit si s-au ascuns departe, departe...stiu ca vor reveni, dar cui ii pasa?
...pentru ca astazi ma simt plina de viata si optimista...


Pacat ca cea mai draga persoana mie e plecata pentru cateva zile...dar e bine sa-mi fie dor...asa simt cat de mult il iubesc. :)

ziua o suta cincizeci

despre una, alta!

Zilele trecute citisem pe undeva o chestie interesanta...ca noi, generatia de acum incercam sa gasim un sens pentru existenta noastra aici, trebuie sa-i dam un sens vietii, in timp ce bunicii si parintii nostri isi traiau viata efectiv...

Si ma gandeam eu cu mintea mea obosita ca asa si este...ca nu e suficient faptul ca suntem aici, pe lumea asta si ca ni s-a daruit un dar atat de pretios si posibilitatea de a invata, a vedea si a ne bucura sufletul...nu, nu e suficient...Noi vrem bani si averi ca sa ce? vrem putere...tot ca sa ce? si ne sfasiem unii pe altii ca niste de lupi infometati atunci cand interesele o cer...

Si e ciudat cum viata asta a noastra, acest dar, aceasta minune, aceasta intamplare se pierde...se dizolva...isi pierde sensul atunci cand materialul primeaza. Si tot ce inseamna bucurie sufleteasca, cunoastere spirituala, iubire, fericire isi pierd valoare daca ne plecam capul in fatza banului...

Si poate ca asta e lupta suprema a omului modern, sau poate chiar a omului dintotdeauna, lupta dintre spiritual si material...si calea pe care urmam sa o alegem ne defineste pe noi ca individ...

Si uite, luptand sa-mi asigur linistea materiala simt cum mi se dizolva sufletul..e infometat de cunoastere, de bucurie, de arta si oricat s-ar zbate in interiorul meu, abia mai am timp sa-l aud...

Sper sa nu moara inainte de a-mi pune eu in rand prioritatile.

Happy day!

http://www.dailymotion.com/video/xeb6n_somewhere-over-the-rainbow

"Somewhere over the rainbow

Way up high

There's a land that I heard of

Once in a lullaby

Somwhere over the rainbow

Skies are blue

And the dreams that you dare to dream

Really do come true!"

Today I realized how loved I am...by my friends, by my parents and relatives, by my wonderful husband and by Someone up there!

Guess I'm a lucky girl! :)









Happy B-day to me in a couple of hours .. and all I hope and wish is that my love-ones are healthy and happy !

Poseted Tuesday, 7 September at 21.51!

ziua o suta patruzeci si noua

...vine vacanta...

cu trenul din....

Bucuria mea cea mai mare la sfarsit de vara era/este, ca in sfarsit mergem undeva frumos in concediu si voi fi relataxata, zambitoare, vesela, odihnita...adica voi fi eu!
Anul acesta am ales Muntenegru...initial optasem pentru Croatia, apoi a ramas Muntenegru si e atata de ciudat...ca desi am fost foarte entuziasmata la inceput de ideea plecarii acolo, acum nu mai reusesc sa ma bucur...
De ce?
Pentru ca VREAU IN CRETA!!!! Dureros de tare...defapt am vrut tot anul asta in Creta, doar ca ma amageam ca e prea scump, ca acum nu ne permitem ca trebuie sa punem banuti deoparte, ca oricum am mai fost, ca....
Dar daca stiu ca-mi doresc ceva , daca stiu sigur, sigur ca vreau ceva...e ca vreau sa ma reintorc acolo! A fi candva si asta...vorba lui Misu...poate la anu, sau candva!
Trebuie sa dau o sansa si altor locuri, nu-i asa?
Si atunci am inceput sa ma uit la poze din Muntenegru, sa citesc ce se poate vizita, sa vizitez site-ul hotelului, sa citesc review-uri...si aproape , aproape m-am convins ca va fi frumos in vacanta!
Darintrebarea mea este... ce faci cand ai o armata de pitici pe creier care-ti urla VREM CRETAAAA...si anuleaza toate argumentele rationale care le-ai avut pana atunci in favoarea unei alte destinatii?


La voi raspunsul...poate pana in 12 seara o sa ma conving si eu ca am facut alegerea buna!

Ziua o suta patruzeci si opt

O zi aproape perfecta incepe asa:

- te trezesti dimineata devreme, cand soarele inca e rosu si somnoros...
- vezi omul de langa tine cum doarme linistit, cu un zambet pe buze, si-l strangi tare, tare in brate si-l pupi de mai multe ori, iar el ofeteaza multumit pentru ca stie cat de mult il iubesti
- apoi iti iei rucsacul foto si aparatul si te intalnesti cu trupa de fotografi...toti veseli, toti putin somnorosi si toti dornici sa se joace cu lumina...
- si apoi pornesti la drum, iar cand in fata ti se ivesc oportunitati de fotografiat...te opresti...si fotografiezi si te bucuri .... Si nu exista conflicte, nu exista graba...exista doar pasiune!

Si ca un miracol...uneori se intampla sa primesti in dar ...o imagine unica...care te atinge pana in strafundul sufletului...Si nu trebuie sa placa tuturor...e suficient sa te bucure pe tine...si sa ai o zi aproape perfecta!



Multumesc mult de tot...la Doamne, Doamne pentru lumina, prietenilor mei pentru companie si sotului meu drag pentru intelegere!

ziua o suta patruzeci si sapte

Coffe break

pana si papucii mai au nevoie de o pauza uneori!

ziua o suta patruzeci si sase

...de la Salciua

Pentru ca am laudat pana peste cap oricui a vrut sa auda workshopul de la Salciua organizat de Artimage, acuma am sa pun si cateva imagini.... cu drumul serpuind...Pentru ca imi place forma lui si pentru ca acolo, pe drum se socializeaza, se rade, se admira peisajul din jur...Si pentru ca niciodata nu am facut poze in care drumul sa fie subiectul principal.
Sper sa placa imaginile de mai jos!

ziua o suta patruzeci si cinci

despre o alta pasiune de-a mea....

Cine ma cunoaste asa mai bine sau a fost in vreo excursie/workshop cu mine stie ca nu se poate povesti mult cu mine fara sa ajung sa vorbesc despre mancare!:)

Dar pe langa faptul ca sunt o gurmanda notorie, imi place la nebunie sa gatesc! Imi place atat de mult sa gatesc incat cele 7-8 saptamani pe an cat trebuie sa tin cura de slabire (tot din cauza acestei mari pasiuni a mele) sufar pe mai multe planuri:

1. ca nu pot manca ceea ce mi-as dori sa mananc

2 ca nu pot gati ceea ce mi-as dori sa gatesc si apoi sa mananc

3 ca nu pot fotografia ceea ce mi-as dori sa gatesc si sa mananc apoi.

Deci a fost tristete, in ultimele 6 saptamani acasa, dar nu a fost chiar jale...pentru ca am trisat...cum am prins ocazia sa fac bucataresc/prajituresc ceva, am profitat din plin.

Iar sambata am examenul la cursul de gatit pe care l-am inceput in primavara! Asa ca tineti-mi pumnii stransi sa fie totul bine...Sa speram ca nu mi-am iesit din mana chiar de tot in saptamanile astea de nebucatarit!:)

Aveti mai jos cateva probe de necumintenie din partea mea:) Sper sa va faca pofta!:)

Medalioane Premier- adaptate de subsemnata preferintelor familiei:)

Tort cu crema de capsuni- Secretele Bucatariei

Muffins cu rubarbura si migdale- tot o reteta din Secretele Bucatariei- un pic modificata

ziua o suta patruzeci si patru

Despre Picnicul fotografic la Salciua

Acu fix o saptamana eram cu bagajul la servici si numaram orele ramase pana la 15.30 cand plecam ...de vineri pana duminica la Salciua...la pozat de zmei!:)

La Poarta Zmeilor esti intampinat cu branza, slanina, ceapa, paine proaspata, apa rece si...o tuica sau o afinata dupa caz! Si dupa week-endul asta o vorba mi-a ramas intiparita bine in minte:

"- No servus, Dana! "

Si cine-o fost la Salciua stie ca dupa asta urma ciocnit paharul si baut...si Florin a avut grija sa se auda des- No servus Dana!:))

Si ce-am mai invatat de la Salciua e ca nu-i a buna daca stau serioasa, trebuie musai, musai sa-mi lipesc un zambet de fatza, ca altfel arat tare suparata, de zici ca toate grijile lumii mi-au cazut pe umeri. Da, da...si au avut grija colegii de workshop sa-mi arate cum sunt cand sunt serioasa!:)

Asa ca am incercat sa fiu bucuroasa si zambareata, nu ca mi-ar fi fost prea greu... adevarul e ca am fost cu adevarat bucuroasa la Salciua...nu ma interesa sa dorm- la 6 ma trezeam fara ceas desteptator- naiba stie cum-, sa mananc-mai putin bulzul si saratelele de la Ada, alea m-au interesat f. tare:) -ci doar sa merg pe dealuri, prin sat...oriunde...sa merg si sa fotografiez!

Si am avut noroc de vreme buna, de oameni faini, da' chiar faini, si de mult chef de pozat!

Si Doamne cum astept sa se faca workshop nou...ca nimic nu-i mai fain decat sa fii inconjurat de oameni prietenosi care impartasesc aceeasi pasiune ...Si numai unul ca ei stie cum e sa-ti iei traisa cu merinde pe-un umar si aparatul pe celalat si sa te pierzi o zi intreaga pe dealuri, la fotografiat!

A fost minunat...nesperat de minunat daca as putea spune!:) Si mai vreau...negresit!

PS Irina, am avut colonie de broaste iara in bocanci, ca atunci, iarna la Magura....Mi-am amintit de excursia aia mereu week-end-ul trecut!:)

ziua o suta patruzeci si trei

A trecut si 1 iunie

Era una din zilele mele preferate... acu cativa ani...poate ceva mai multi, daca stau bine sa ma gandesc!

Era o zi care nu trecea nesarbatorita... cu copiii de la bloc, acasa cand mama ne facea desertul preferat, la scoala, cu colegii si cu profesorii care erau mai ingaduitori...era o zi fericita intotdeauna- ziua de 1 iunie...

Acum in mod ciudat aproape ca a trecut fara sa bag de seama... ciudat...nu ma simt destul de matura sa sarbatoresc opt martie asa cum se cuvine si nici suficient de copila sa ma mai bucur de 1 iunie... dar daca ar fi sa aleg intre ele, fara ezitare as vrea sa pot sa ma simt la varsta la care sa sarbatoresc 1 iunie.

Citeam intr-o carte a lui Amelie Notomb o chestie faina... Eroina cartii este o fetita de 9 ani si ea sustinea ca defapt oamenii mari nu au fost niciodata copii- ei asa s-au nascut, iar copiii nu cresc niciodata, ei raman asa....pentru ca ar fi o cruzime mult prea mare ca un copil sa devina adult...Si cata dreptate are! Copiii au lumea lor, se bucura- si ce fain e sa te poti bucura din chestii mici, se joaca, asculta povesti si cred in ele, mananca prajituri si inghetata - si le savureaza pana la ultima imbucatura, fara sa-si bata capul daca au E-uri si calorii in exces- si rad...mult si din tot sufletul!

Sper ca atunci cand voi avea un copil sa pot retrai alaturi de el toata bucuria copilariei!

ziua o suta patruzeci si doi

eu...

Acu vre-un an si un picut- prin preajma lui 1 mai - am pus o poza cu o prietena si cu mine pe blog. Ma bucurasem atunci ca Misu ne-a surprins in timp ce povesteam pe un balansoar...pentru ca am am atat de putin poze cu mine si atat de multe cu alte persoane- pe care pe unele nici macar nu le cunosc!

Asa ca week-endul trecut, cand ne-am intors de la o zi de nastere a unui prieten- si culmea am primit eu liliac de nu l-am putut duce- am cerut sa mi se faca poza! Eu care nu prea cer sa mi se faca poza!:)

Asa ca...c'est moi...un pic mai obosita, un pic mai resemnata si un pic mai...mare!:)) Dar tot eu!

ziua o suta patruzeci si unu

Hai sa mergem undeva...departe.... :)

Am eu o chestie...cum se incalzeste afara, si atmosfera devine mai prietenoasa se declanseaza in mine o reactie in lant...Intai incep sa fiu mai vesela si mai prietenoasa, apoi incep sa imi caut hainele mai colorate si apoi ma suprind cautand pe net locuri de evadat...pentru un week-end, pentru un week-end prelungit...pentru vacanta...nu conteaza...doar sa fie undeva...altundeva decat acasa!:)
Si mai amuzant e ca in ultima vreme se pare ca mi-am molipsit si omul de langa mine cu acelasi virus...
Asa ca vrand-nevrand serile povestim mai nou...despre unde ar fi fain sa mergem...sa uitam de toate chestiile urate din jurul nostru! Macar pentru scurt timp! :)


PS Nu conteaza daca vom merge in concediu doar in septembrie...important e ca acel concediu exista...si va veni...intr-o frumoasa, minunata zi de septembrie! :)

ziua o suta patruzeci

Pofta de verde

Pofta de verde crud...de soare...de inceput de vara...
Pofta de stat intinsa pe o patura si deprivit lumina cum atinge frunzele
Pofta de zile vesele, linistite, lipsite de griji...pofta de copilarie!

PS. Pozele de mai sus nu au un subiect anume...sunt doar o joaca cu lumina si cu verdele frunzelor!

ziua o suta treizeci si noua

Semne

ziua o suta treizeci si opt

Prizoniera

Prinsa in cutia ta, cu mesaje lipite pe geam si cu usile mereu inchise...
Prinsa intre liniile rigide, drepte, matematice...
Prinsa in intuneric...cu amenintarea tentatiilor mereu la vedere si amintirile mele colorate ramase in urma...
Prinsa, zavorata, fara nicio cheie la indemana... pot doar visa!

Ziua o suta treizeci si sapte

Speranta

Cat timp Dumnezeu inca mai plange pentru noi, mai avem o sansa!

ziua o suta treizeci si sase

O zi obisnuita

O zi obisnuita ...care incepe cu o cafea/un ceai pe terasa sau cu o pozevste intre fete...

O zi obisnuita ...cu palmieri pe terasa si ferestre albastre larg deschise...

O zi obisnuita cu relaxare si vise de vacanta...

Mi-ar place s aam mai multe zile asa...ca asta!

ziua o suta treizeci si cinci

HAVE A FLOWER-POWER DAY

Smile...and the world will smile with you!

PS Am (avut) o zi chiar proasta azi!

ziua o suta treizeci si patru

Pink stands for hope

Este o vorba ...ca tot ce se intampla pe lumea asta se intampla dintr-un motiv, nu stiu daca asa este, dar stiu ca atunci cand esti nelinistit si cauti ceva....o urma de speranta sau ceva sa-ti dea forta sa mergi mai departe...vei gasi!

Acum o saptamana, dintr-un blog de fotografie am ajuns pe lifejournal...si am citit o poveste...O poveste scrisa in 4 ani...pe care eu am citit-o in cateva ore. Probabil ca aveam nevoie de o trezire la realitate...aveam nevoie sa realizez cat de marunte sunt problemele mele si cat de norocoasa pot fi pentru ca sunt sanatoasa si iubita...Pentru multi aceste lucruri sunt detalii...ne scufundam atat de mult in problemele marunte si intunecate de zi cu zi incat nu mai percepem corect realitatea.

Povestea e a unei tinere...de 26 de ani... pentru care fiecare gura de aer e o lupta...Sau mai bine spus a fost o lupta! Iar datorita ei am decis ca voi iubi mai mult si voi fi mai optimista...

Pentru ca daca ea a avut forta si curajul sa lupte pana la ultima suflare, eu ce scuza am sa nu ma bucur de ce mi s-a dat?!

Povestea ei este aici: http://65redroses.livejournal.com/343.html

Curs foto organizat de Artimage Cluj Napoca

Structura curs:
Tehnica: 4 ore
Limbaj, compozitie 8 ore
Prelucrare imagine: Photoshop Elements: 2 ore/cursant
Proiecte practice zi/noapte: 2 x 4 ore
Proiecte practice studio 8 ore/cursant
Evaluari 9 ore
Total: 39 ore

Pregatire absolvire, expozitie, printare, montaj : 20 ore

Proiect absolvire, Tema: SUPERSTITII

Numar locuri: minim 20 maxim 30

Cerinte: aparat foto digital, disponibilitate de participare la curs
Durata : cca 3 luni, in fiecare joi de la ora 18 (teoreie, evaluari), Proiecte practice- program la intelegere

Tarif 500 lei

Modalitati plata: in doua rate: 350 lei - la inscriere; 150 pana in 17 iunie

Inscrieri: din 6 aprilie pana la epuizarea locurilor

Modalitate inscriere: online, artimage_cj@yahoo.com

se solicita fisa de inscriere
se achita avansul
se trimite fisa de inscriere completa si ordinul de plata scanat
Artimage confirma validitatea inscrierii

Locatie curs: Cluj-NApoca, Biblioteca judeteana Octavian Goga et 7

Detalii suplimentare: http://www.art-image.ro/

Ziua o suta treizeci si trei

...intalnire de gradul trei cu...o roza!:)....

Invat de ceva timp limba franceza...
Ma chinui cu verbele la tot felul de timpuri care nici in romana nu le stiu prea bine dupa nume si ma strofoc cu tot felul de pronuntii care mai de care mai sofisticate...

Si zambeam oarecum increzatoare la gandul ca voi pleca la sora-mea...aaa pai foarte bine, imi voi exersa franceza negresit, imi spuneam eu cu cateva zile inainte de plecare. :)

Dar revenind la subiect..Intamplarea de care vroiam sa povestesc se petrece intr-o frumoasa zi de duminica...la doua zile dupa ce am ajuns la sora mea.
Ea era cu fetita in gradina, iar eu in salon cu baietelul, care avea chef de desenat.
La un moment dat intra sora-mea grabita in salon si ii spune baietelului:

Hei...a venit Rose sa te vada, nu vrei sa vii sa te joci cu ea?
El tasneste afara si eu raman cu o intrebare existentiala in brate:

"Sa ies sau sa nu ies afara unde cu siguranta se va vorbi doar in franceza?!"

Dupa cateva secunde de gandire ma indrept increzatoare spre usa...Cat de greu poate fi sa vorbesti cu un copilas de 5 ani franceza! Sa fim seriosi...floare la ureche!

Nici nu apuc sa ies bine pe usa ca deja ma loveste o tura -vura de cuvinte alambicate, prescurtate, mancate pe jumatate...Vaaaaaaiiii ce limba vorbesc oamenii astia aici!
Cu pasi ezitanti ma apropiu de grupul vesel, sora mea ma prezinta micutei Rose, iar ea incepe:

-"@%#$&@!*#(!@)#)@)@&#%@!$!$##&!!!!!" x n la puterea n

Ok...ma rog...cam asta am inteles eu din ce a spus...
Dictionarul? Ajutor??!!! Ce ma fac eu acuma...

Rose turuia intr-una...dar intr-una despre orice, iar in timpul asta nu statea locului. Ba pescuia des petits poissons, ba imi povestea de une grand libelule vert si se uita mirata la mine cum de debitul meu verbal e atat de redus...rezumandu-se la un "Ah bon?!" si zambete mai mult sau mai putin convingatoare.

Vreau sa spun ca spaima cea mai mare pe durata celor 10 zile a fost sa nu mai vina Rose...nu ca nu ar fi o scumpa de fetita, dar....cred ca nu pricepea sensul cuvintelor : "tu peux parler un peu plus lentement s'il te plais?"

Bofff..plus lentement? Pourquoi ca?! Doar eu invat de ceva vreme limba franceza...si a povesti cu copilasii e...floare la ureche, nu?! :)

"Floricica" vorbitoare

ziua o suta treizeci si doi

...Vise...

ziua o suta treizeci si unu

de primavara

ziua o suta treizeci

Mesaj!

Uneori ma gandesc ca viata e o piesa de teatru...in care fiecare actor apare pe scena isi joaca rolul si nu stie exact cand va reveni...E o succesiune de acte, de actori, o invalmaseala de intrgi si de cele mai multe ori sunt zero spectatori...Poate ca fiecare ne grabim sa ne jucam rolurile in atatea piese incat atunci cand aruncam o privire la piesa noastra...e doar invalmasala de culori si forme si nu intelegem mai nimic...

Ar fi mult mai simplu daca uneori am sta putin...ne-am opri, ne-am concentra privirea spre un loc si am incerca sa intelegem ce se intampla cu noi...

ziua o suta douazeci si noua

Daca...

Daca sufletul meu ar avea o culoare...mi-ar place sa fie albastru...Albastru ca marea in care se oglindeste cerul...Albastru ca florile de nu ma uita...Albastru cu dungi luminoase de speranta si pete de bleumarin adanci ca spaimele mele...

Daca sufletul meu ar avea o suprafata mi-as dori sa fie un lac...un lac pe care-l gadila soarele si-l atinge neaua...Un lac etern si salbatic...care asculta fosnetul frunzelor, rasetele copiilor si durerea celor tristi.

Daca sufletul meu ar fi un drum...as vrea sa duca spre fericire...si pe el sa paseasca toti cei cu gandurile curate, dar care si-au pierdut speranta...

O suta douazeci si opt

Putin in ceata...

De multe ori suntem asa cand ne cautam drumul... mai ales cand schimbari radicale ni se ivesc la orizont...bajbaim ca prin ceata,nestiind foarte clar care e directia buna.

Dar surpriza pe care ne-o rezerva viata uneori, e ca ceata care ne invaluie se da la o parte si pentru o secunda putem vedea limpede drumul pe care trebuie sa-l urmam...

ziua o suta douazeci si sapte

New Year's Eve Rezolution no 2:

Gandeste mai mult, simte mai putin! (Think more, feel less)...si inlatura orice umbre ti se pun in fata rationalului...singurul capabil sa ia decizii!

PS Iubeam tara asta, iubeam sa traiesc aici...consideram ca aici voi imbatrani....Acum imi dau seama ca sunt o naiva sa sper ca AICI va fi in curand bine...cand de fiecare data cand imi deschid ochii si privesc in jurul meu vad noroiul in care ne infundam...tot mai adanc pe zi ce trece.

ziua o suta douazeci si sase

...confesii...

Imi plac fragmentele...de stari sau de imagini ...franturi de conversatii, de melodii sau de arome...imi place uneori sa ma pierd intr-o lume fara culori...ci doar cu jocuri de alb, negru si gri....confuza, neclara...asa ca mine.

ziua o suta douazeci si cinci

...Trecatori...

Prinsi intre umbra si lumina, intre vis si realitate, contempland sau grabindu-ne sa ajungem la destinatie suntem trecatori, sortiti sa ne supunem timpului fara a avea decat o certitudine asupra destinului nostru:ca intr-o zi totul se va sfarsi!

Asa ca New Year's Eve Resolution no 1: Traieste fiecare clipa la maxim, profita de toate oportunitatile, bucura-te mult, intristeaza-te rar si ai incredere ca drumul pe care mergi e cel bun!

Sa dea Domnul saavem un An Nou plin de sanatate si intelepciune...s-atunci cu siguranta vom stii cum sa fim fericiti!