marți, 2 decembrie 2008

ziua douazecisiopt


Despre...povesti si ganduri si...

Am incercat in cel putin cinci feluri sa incep povestea zilei de azi…dar dintr-un motiv sau altul n-am stiut cum…
E defapt povestea unui suflet…care se agata de ceea ce simte…si are mereu puterea sa fie si trist si melancolic si fericit…dar mai ales are puterea sa se desprinda si sa lase totul in urma…pentru a putea incepe din nou…

De ce povestea aceasta?
Pentru ca e sfarsit de an…si-mi fac socotelile…si n-am iesit prea bine …acum la bilant…
Dar stiu…stiu ca trebuie sa uiti si sa ierti…si in primul rand sa inveti sate ierti pe tine…si sa stii sa lasi totul in spate si sa nu mai privesti in urma!

Multumesc Adina pentru o dupa-masa frumoasa…ca o poveste….




4 comentarii:

Irina spunea...

Foarte frumos ai scris...ma regasesc, destul de mult in cuvintele tale.
Referitor la poze, imi plac mult 1,4,5,6!

Danad spunea...

multumesc mult Irina!

Codrin Lupei spunea...

Dana, nu stiu daca este vreunul dintre noi care sa poate sa faca bilantul asta, cu sinceritate...si sa poata sa fie foarte multumit. :-( Eu cred ca, poate, cel mai important lucru este sa faci bilantul, sa incerci sa intelegi...si sa mergi mai departe, incercand sa schimbi cate ceva, ca reusim sau nu...de multe ori nu depinde de noi, sau mai bine zis...nu doar de noi!
numai bine
Codrin

Danad spunea...

multumesc mult Codrin pentru cuvinte...si asa este...ai dreptate...nu intotdeauna depinde doar de noi ca sa (ne) fie bine!