ziua o suta patruzeci si sase

...de la Salciua

Pentru ca am laudat pana peste cap oricui a vrut sa auda workshopul de la Salciua organizat de Artimage, acuma am sa pun si cateva imagini.... cu drumul serpuind...Pentru ca imi place forma lui si pentru ca acolo, pe drum se socializeaza, se rade, se admira peisajul din jur...Si pentru ca niciodata nu am facut poze in care drumul sa fie subiectul principal.
Sper sa placa imaginile de mai jos!

ziua o suta patruzeci si cinci

despre o alta pasiune de-a mea....

Cine ma cunoaste asa mai bine sau a fost in vreo excursie/workshop cu mine stie ca nu se poate povesti mult cu mine fara sa ajung sa vorbesc despre mancare!:)

Dar pe langa faptul ca sunt o gurmanda notorie, imi place la nebunie sa gatesc! Imi place atat de mult sa gatesc incat cele 7-8 saptamani pe an cat trebuie sa tin cura de slabire (tot din cauza acestei mari pasiuni a mele) sufar pe mai multe planuri:

1. ca nu pot manca ceea ce mi-as dori sa mananc

2 ca nu pot gati ceea ce mi-as dori sa gatesc si apoi sa mananc

3 ca nu pot fotografia ceea ce mi-as dori sa gatesc si sa mananc apoi.

Deci a fost tristete, in ultimele 6 saptamani acasa, dar nu a fost chiar jale...pentru ca am trisat...cum am prins ocazia sa fac bucataresc/prajituresc ceva, am profitat din plin.

Iar sambata am examenul la cursul de gatit pe care l-am inceput in primavara! Asa ca tineti-mi pumnii stransi sa fie totul bine...Sa speram ca nu mi-am iesit din mana chiar de tot in saptamanile astea de nebucatarit!:)

Aveti mai jos cateva probe de necumintenie din partea mea:) Sper sa va faca pofta!:)

Medalioane Premier- adaptate de subsemnata preferintelor familiei:)

Tort cu crema de capsuni- Secretele Bucatariei

Muffins cu rubarbura si migdale- tot o reteta din Secretele Bucatariei- un pic modificata

ziua o suta patruzeci si patru

Despre Picnicul fotografic la Salciua

Acu fix o saptamana eram cu bagajul la servici si numaram orele ramase pana la 15.30 cand plecam ...de vineri pana duminica la Salciua...la pozat de zmei!:)

La Poarta Zmeilor esti intampinat cu branza, slanina, ceapa, paine proaspata, apa rece si...o tuica sau o afinata dupa caz! Si dupa week-endul asta o vorba mi-a ramas intiparita bine in minte:

"- No servus, Dana! "

Si cine-o fost la Salciua stie ca dupa asta urma ciocnit paharul si baut...si Florin a avut grija sa se auda des- No servus Dana!:))

Si ce-am mai invatat de la Salciua e ca nu-i a buna daca stau serioasa, trebuie musai, musai sa-mi lipesc un zambet de fatza, ca altfel arat tare suparata, de zici ca toate grijile lumii mi-au cazut pe umeri. Da, da...si au avut grija colegii de workshop sa-mi arate cum sunt cand sunt serioasa!:)

Asa ca am incercat sa fiu bucuroasa si zambareata, nu ca mi-ar fi fost prea greu... adevarul e ca am fost cu adevarat bucuroasa la Salciua...nu ma interesa sa dorm- la 6 ma trezeam fara ceas desteptator- naiba stie cum-, sa mananc-mai putin bulzul si saratelele de la Ada, alea m-au interesat f. tare:) -ci doar sa merg pe dealuri, prin sat...oriunde...sa merg si sa fotografiez!

Si am avut noroc de vreme buna, de oameni faini, da' chiar faini, si de mult chef de pozat!

Si Doamne cum astept sa se faca workshop nou...ca nimic nu-i mai fain decat sa fii inconjurat de oameni prietenosi care impartasesc aceeasi pasiune ...Si numai unul ca ei stie cum e sa-ti iei traisa cu merinde pe-un umar si aparatul pe celalat si sa te pierzi o zi intreaga pe dealuri, la fotografiat!

A fost minunat...nesperat de minunat daca as putea spune!:) Si mai vreau...negresit!

PS Irina, am avut colonie de broaste iara in bocanci, ca atunci, iarna la Magura....Mi-am amintit de excursia aia mereu week-end-ul trecut!:)

ziua o suta patruzeci si trei

A trecut si 1 iunie

Era una din zilele mele preferate... acu cativa ani...poate ceva mai multi, daca stau bine sa ma gandesc!

Era o zi care nu trecea nesarbatorita... cu copiii de la bloc, acasa cand mama ne facea desertul preferat, la scoala, cu colegii si cu profesorii care erau mai ingaduitori...era o zi fericita intotdeauna- ziua de 1 iunie...

Acum in mod ciudat aproape ca a trecut fara sa bag de seama... ciudat...nu ma simt destul de matura sa sarbatoresc opt martie asa cum se cuvine si nici suficient de copila sa ma mai bucur de 1 iunie... dar daca ar fi sa aleg intre ele, fara ezitare as vrea sa pot sa ma simt la varsta la care sa sarbatoresc 1 iunie.

Citeam intr-o carte a lui Amelie Notomb o chestie faina... Eroina cartii este o fetita de 9 ani si ea sustinea ca defapt oamenii mari nu au fost niciodata copii- ei asa s-au nascut, iar copiii nu cresc niciodata, ei raman asa....pentru ca ar fi o cruzime mult prea mare ca un copil sa devina adult...Si cata dreptate are! Copiii au lumea lor, se bucura- si ce fain e sa te poti bucura din chestii mici, se joaca, asculta povesti si cred in ele, mananca prajituri si inghetata - si le savureaza pana la ultima imbucatura, fara sa-si bata capul daca au E-uri si calorii in exces- si rad...mult si din tot sufletul!

Sper ca atunci cand voi avea un copil sa pot retrai alaturi de el toata bucuria copilariei!