ziua o suta noua

...Mesaje...


Hello space...This is red! Can anyone hear me? :D




Azi ma simt ciudat...poate ca explicatia ar fi cele vreo 3 saptamani in care am fost un titirez fara oprire si acum...imi cam pierd mintile!: )
Da nu-i nimic...o sa vina extraterestrii, o sa inghete timpul si o sa am si eu in sfarsit cand sa le fac pe toate... Si atunci sa vedeti voi ce fain o sa fie!

ziua o suta opt

...despre ignoranta omului fara deficiente....



Azi vreau sa o cunoasteti pe Mira!
Mira este o prietena de-a mea...si pana sambata i-am facut doar o singura data poze si asta la cererea ei...Dar sambata asta a fost totul putin diferit...am sunat-o pe Mira si i-am spus ca am in cap o idee si ca vreau sa ma ajute.
Care era ideea?
Ideea e ca ma revolta la culme faptul ca lumea nu mai citeste. E o problema mai veche, stiu...nu am descoperit eu acuma roata ...
Si...care era rolul Mirei aici? De ce fix ea?
Pentru ca ea citeste...ea citeste si se bucura de aceasta forma de relaxare...
Dar mai e ceva...Mira nu vede!
Dar nimic nu o impiedica sa citeasca, sa -si doreasca sa afle ce e intr-o fotografie, continutul unui tablou...
Iar noi...iar noi care le avem toate pe tava, in fata ochilor nostri nu vedem nimic...Suntem realmente orbi la tot ce oferta arta vizuala, literatura...Pentru ca noi preferam calculatoarele, filmele de 2 lei de la mall si netul...Iar in cel mai bun caz...mergem ocazional la vreun vernisaj aruncam o privire rapida...si atat...
Defapt nu vedem nimic...pentru ca nu incercam sa intelegem ce e mai incolo de culoare si forma... si anume:MESAJUL!
Iar Mira...Mira atingea paginile albe ale cartii ei si zambea...nu avea nevoie nici de poze colorate, nici de forme...nu avea nevoie de nimic...pentru ca nu asta era important pentru ea...ci mesajul...pe care-l intelegea atingand acele pagini albe cu varfurile degetelor !

ziua o suta sapte

...stari de toamna...

stari de toamna... care se lichefiaza si-ti patrund printre ganduri...devenind una cu tine...
stari de toamna...ca niste soapte rostite doar pe jumatate... amortite si fara de culoare...
stari de toamna...cand uneori totul pare confuz, diform si rece, iar somnul neintrerupt pare singura scapare…

Hai sa uitam incet de noi, ce spui...ai dori?

ziua o suta sase

- N'aie pas...

- Viens ce soir

- De regret

- Viens me voir

- Fais moi confiance, et penses A tous...

- Viens t'asseoir

- Les no way

- Près de moi

- L'indifférence des sens

- N'aie pas...

-L'aube est là

-De regret

-Reste là

-Fais la promesse, tu sais que

-Je te promets

-L'hiver et l'automne

-D'être là

N'ont pu s'aimer

-Pour l'éternité

(Mylene Farmer - Regrets)

ziua o suta cinci

...abandon tomnatic...

Zilele trecute ma plimbam...mai corect mergeam pe jos din locatia A in locatia B si am vazut aceste scaune adunate intr-un colt de terasa...Stateau acolo, zgribulite parca, prinse cu lant...ingramadite, in ploaie...ca si niste prizonieri care nu merita prea multa atentie...

Si atunci m-a izbit si mai tare...s-a terminat cu vremea teraselor, cu caldura placuta si leneveala de vara...

A venit toamna...

Ziua o suta patru

Pregatiri...


Frigul se apropie cu pasi repezi...
Bicicleta e la dormitat peste iarna...Lemnele se aduna...gramezi, gramezi...sa alunge frigul in zilele de iarna!
De acum se vor inghesui pe cer din ce in ce mai multi nori, iar soarele ne va zambi cu gura stirba...nemaiputand sa ne incalzeasca cu razele sale...

Ce lunga si chinuitoare pare iarna!

ziua o suta trei

Prioritate ...de toamna

M-am decis de ieri sa incerc sa fac altfel de fotografii despre toamna decat cele care le faceam pana acum...M-am uitat intre pozele de anii trecuti si da, intr-adevar sunt minunate culorile aramii, galbene, rosii amestecate cu putin verde si maro...dar anul asta vreau altceva...Vreau o altfel de toamna, o toamna putin neconformista...cu flori presate si frunze pe trecere de pietoni!

Probabil ca se vor strecura si mere rosii si dovleci, ca nu se poate altfel...dar mi-as dori macar anul acesta sa vad si ceea ce nu vedeam de obicei.

ziua o suta doi

...melancolii de toamna...

...cu flori presate de asfalt, cu frunze palide si-nfrigurate, cu ploaie si intuneric desi afara este plina zi...
... cu zile mohorate si dimineti cetoase...cand vara pare un vis indepartat ...
...cand tot ce iti doresti e sa te incalzesti la foc, sa bei vin aburind cu gust de scortisoara si sa asculti la nesfarsit stropii de ploaie lovindu-se de geam...

ziua o suta unu

romantic mood

Afara ploua si e frig si urat si mie-mi suna necontenit in cap melodia lui Joe Dassin- L'ete indien! Stiu ca vazusem la un moment dat ceva videoclip filmat pe malul marii si ma apuca un fel de melancolie de fiecare data cand ascultam melodia!

(http://www.youtube.com/watch?v=zaj1a_bu--4)

De fiecare data cand il aud pe Joe Dassin simt fluturi in stomac. Si cat de mult mi-as dori sa ma plimb intr-o zi de toamna pe malul marii, alaturi de sotul meu...ascultand aceste versuri:

"on ira où tu voudras, quand tu voudras
et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort
toute la vie sera pareille à ce matin
aux couleurs de l'été indien."


Mi-as dori sa pot sa fac cate o imagine pentru cate un fragment din fiecare melodie care mi-e atat de la suflet ca si asta...Poate intr-o zi...poate intr-o zi o sa-mi iasa....

ziua o suta

"Licurici" in iarba

ziua nouazeci si noua

Evadare



Ce faci atunci cand simti ca te ineci in problemele de zi cu zi?

Ce faci cand simti ca totul e impotriva ta? Cand orice incercare de a te revolta impotriva rutinei si banalului se loveste de un zid de neclintit?

Ce faci cand simti ca tot ce inseamna sensibilitate si frumos se transforma in cenusa...Cand nu stii incotro s-o pornesti ca sa te poti regasi?

Ce faci atunci cand intinzi mana spre cei dragi si nu primesti decat o privire inghetata?

Cu ce grestesti atunci cand iti doresti sa fii altfel...sa te exprimi intr-un mod pe care nu toti il inteleg...cand vrei din tot sufletul sa iti arati tie ca poti fii bun in ceea ce-ti place atat de mult...

De ce trebuie sa fie atat de greu sa ii intelegem pe cei de langa noi...de ce nu putem face un pas in spate si sa vedem fericirea de pe chipul lor cand au reusit in ceea ce-si doresc mult de tot...

Cine e cel egoist...cel care doreste sa-si implineasca un vis sau cel care se pune de-a curmezisul in drumul celui dintai?

Atunci cand simti ca nu mai poti...evadeaza...evadeaza in adancul sufletului tau unde sigur vei gasi forta sa te ridici...certurile, strigatele, razbunarea nu aduc nimic bun...Doar din iubire si bunatate poti face se se nasca iar intelegerea si armonia!



In adancul sufletului meu sunt imagini...imagini pe care le iubesc si ma ajuta sa privesc inainte si sa am incredere ca totul va fi bine pana la urma...

ziua nouazeci si opt

De ce Momente?

Pentru ca pana la urma la asta se rezuma totul...Momente de fericire, momente grele sau momente de cautare...care apoi se transforma in amintiri.
Dar daca atunci cand se intampla ceva, special pentru noi- care ne ofera o traire deosebita- daca atunci apare un aparat fotografic, momentul ...amintirea, se materializeaza intr-o fotografie.
Iar fotografia poate spune mai departe o poveste...

Acestea au fost povestile mele...Sper ca v-au placut!

ziua nouazeci si sapte

Poveste urbana 3 - spre necunoscut

Esti pe un drum...la fel ca toti ceilalti...Nu are importanta daca esti tanar sau mai in varsta...esti "condamnat" sa mergi mai departe, sa cauti esentialul....motivul pentru care esti aici...acum....scopul existentei tale...
Nu conteaza daca esti la inceput sau catre sfarsitul drumului, oricum e o iluzie acest sfarsit de drum...pentru ca atunci cand crezi ca esti la capatul lui...vei vedea ca orizonturi noi ti se vor deschide...

ziua nouazeci si sase

Poveste urbana II - ganduri - povestea numarul opt

In cazul acestui set de fotografii am avut placuta surpriza sa constat ca a fost data si o alta interpretare decat cea gandita de mine. Pana la urma expozitia si-a atins scopul, si anume de a provoca oamenii sa-si imagineze...sa doreasca sa vada povestea din spatele fotografiilor, indiferent daca viziunea lor coincide cu a fotografului sau nu.

Povestea mea e urmatoare:
O domnisoara infrigurata sta si asteapta pe cineva. Afara e frig, ea sta de mult timp, isi doreste sa imparta cu cineva o cana de ceai...poate chiar cu persoana pe care o asteapta...
Fotografia color de sub dipticul alb/negru e o reprezentare de ansamblu a spatiului urban!

Cealalte interpretare- mult mai sentimentala- interesant ca vine din partea unui barbat- ar fi urmatoarea:
Ea, singura si trista...L-a asteptat...si atunci la ceai si acum, dar el nu a venit. Dar nu-i nimic maine ( ziua de maine fiind reprezentata de imaginea color) e o noua zi cu noi sanse!

ziua nouazeci si cinci

Poveste urbana I - povestea sapte

Ultimele trei povesti fac parte dintr-o miniserie urbana. Prima dintre ele e mai mult un fel de meditatie ...Cum nu sunt foarte priceputa la meditatii nu stiu exact cat de coerenta am reusit sa fiu.
Tema centrala a setului este singuratatea...perceputa in feluri diferite...Cei doi care privesc inspre mesele parasite, acoperite de zapada...Ce mi se pare interesant e ca desi sunt impreuna, la aceeasi masa si beau impreuna, totusi par a nu dori sa comunice ...Privirile le sunt indreptate in aceeasi directie, neschitand insa niciun gest catre celalalt...Probabil tristetea, frigul si "cicatricile" de pe pereti isi gasesc un ecou in sufletul lor!
In imaginea a treia...sunt proiectii ale sufletelor intr-o alta lume.O lume roz, o lume perfecta...calda si minunata! Insa o lume in care din nou, nu exista niciun contact...doar contemplare!

Precizare: La expozitie fotografiile alb- negru au fost montate cate doua intr-o rama- In acest caz fotografia cu mesele era in stanga, iar cea cu cele doua personaje in dreapta...Astfel se explica interpretarea mea, si anume, ca cei doi ar privi inspre mesele parasite.

ziua nouazeci si patru - pentru ziua de ieri :)

Poveste de toamna - povestea sase

Pregatiri de toamna...cam asta ar fi definitia ultimelor zile ale mele...la Artimage va fi un spectacol cu tematica toamna, pe acasa pe la ai mei se pun muraturi si zacusca- n-am ajutat eu prea mult, dar mi s-a aratat cu incredere de unde pot sa ma servesc atunci cand voi avea nevoie-, pe afara copacii-si imbraca haine ruginii...aerul s-a mai racit....diminetile te pisca de urechi....Cam asa arata lucrurile pe la noi...
Ieri am mancat pentru prima data anul acesta castane prajite . Si am baut o cana mare de must aromat ...Delicios!
Acum tot ce mai imi doresc e sa ies un week-end undeva frumos, sa fac fotografii si sa lenevesc la soare...Week-endul acesta e ocupat...poate am sanse week-endul urmator!:)

Povestea de azi ...e una de toamna...cu aer mohorat sau cu sclipiri de diamant cu culori intunecate si umbrele...Nu e toamna clasica, ci una care, desi de multe ori e apasatoare si intunecata, imi place...pentru ca are o atmosfera unica...Desi...uneori ma intristeaza!

Leapsa de toamna

Am primit-o in dar de la Irina...si chiar daca-s in mijlocul povestilor de expo, m-am decis sa onorez provocarea.
Asa ca am sa povestesc acum dupa cerintele lepsei si anume:

"Ce ati facut saptamana asta pentru prima oara in viata sau pentru prima oara dupa foarte multa vreme?”

Considerand saptamana aceasta de vineri pana joi - pentru ca saptamana are 7 zile-...iar azi inca nu stiu cum se va termina...am facut urmatoarele:

- am avut prima mea expozitie personala de fotografie
- am vorbit pentru prima data la radio
- am fost pentru prima oara dupa nunta mea la o alta nunta ( prima nunta din ultimii 4 ani!)
- pentru prima data am descoperit o carte care dezvaluie intr-un mod amuzant si aparte micile detalii din tablouri. Fapt pentru care mi-am si comandat-o pe internet- "Nu vedeti nimic!" se numeste cartea in cauza si multumesc mult Danei pentru ca mi-a aratat-o.
- am discutat in contradictoriu mai mult de o ora cu o prietena legat de o carte pe care am citit-o si am ajuns in mod neasteptat sa-mi schimb parerea despre calitatea cartii, desi eu sustineam sus si tare la inceput ca mie mi-a placut foarte mult. Multumesc Dana, din nou! Prima data cand imi schimb parerea despre o carte care mi-a placut!
- am primit un parfum nou- Rock and Rose si desi mi l-am dorit foarte mult, am ramas suprinsa ca nu e chiar asa de nemaipomenit cum am crezut initial- prima data cand mi se intampla asta.
- am mancat pentru prima data icre crude- nu negre , ci galbene, si nu mi-au placut prea mult!
- mi-am comandat tort pentru ziua mea- sarbatorita pentru a cincia oara anul acesta- eu nu mi-am mai comandat niciodata tort, mi le fac singura - dar cofetaria asta face prajituri prea bune!
- am mers la masaj dupa o pauza de luni bune...mi-era dor si cam era cazul.
-mi-am imprumutat pentru prima oara aparatul foto...e ciudat ca l-am dat, dar nu regret...cand am vazut bucuria de pe fata amicului meu m-am simtit multumita.
-am adunat pentru prima data fotografii pentru un spectacol foto tematic de la membrii Artimage...Asa mi-am dat seama ce greu se mobilizeaza lumea...Merci Ada de oportunitate.
- am fost pupacita pentru prima data de un puiut mic de iepure pe care am vrut sa-l iau acasa din momentul acela, dar mi-am amintit de purcelasi si am decis sa nu risc nimic cu Happy- mai ales ca pet shop-ul respectiv nu era extrem de ingrijit.

Cam asta ar fi totul...Pasez mai departe leapsa tuturor care citesc aceasta postare.

ziua nouazeci si trei ( pentru ziua de sambata)

printre linii - povestea cinci

Ce pot avea comun un barbat in costum cu o servieta, grabit si nelinistit si un scaun pus in fata unei usi unde asteapta fotografia unei femei frumoase si un sir de trestii la asfintit?
Povestea e destul usor de imaginat...el grabit, ocupat, incercand sa-si termine treburile, ea frumoasa, aranjata i-a lasat un indiciu unde s-o astepte...
Ultimul cadru sugereaza locul ideal unde ar putea sa-si petreaca seara...undeva unde e liniste, armonie si intimitate.
Acesta ar fi idealul meu de sfarsit de zi...sau saptamana...sa ma pot retrage undeva departe de treburile zilnice...undeva unde sunt eu, el, soarele, apa si liniste!

ziua nouazeci si doi

Poveste despre taramul viselor - povestea a patra-

Pentru ca imi place mult ce se intampla acolo...in vise si pentru ca de multe ori depasesc realitatea dandu-ne acea stare de bine atat de mult cautata atunci cand suntem treji...Mi-as dori uneori sa pot ramane acolo, in lumea aceea minunata o vreme, sa plutesc cumva printre flori si ganduri frumoase... sa ma reincarc pozitiv ...Poate de aceea ne-au fost daruite visele, sa putem trece mai usor peste rautatile de peste zi!
Imaginile din acest set exact aceasta dorinta a mea o evoca, iar "prinzatorul de vise" din fotografia color asigura cele mai placute si mai linistite vise.
Si-atunci cum sa nu-ti doresti sa imortalizezi franturi dintr-un taram unde totul e armonie, frumusete si bunatate?

ziua nouazeci si unu

Poveste despre inocenta...povestea a treia

Cand i-am vazut pe cei doi micuti- in ipostaze si zile cu totul diferite, nu am putut sa nu raman fascinata de candoarea lor...Ea, zambind timid si privindu-ma intens cu ochii aceia negri, el daruindu-mi fara retineri cel mai mare zambet pe care-l avea!
Am vrut sa imortalizez aceste momente ca marturie a inocentei...a puritatii copilariei...Pentru ca odata ajunsi la maturitate in cele mai multe cazuri ni se inaspreste prea mult...si chipul, si privirea si sufletul.