marți, 30 martie 2010

Ziua o suta treizeci si trei

...intalnire de gradul trei cu...o roza!:)....


Invat de ceva timp limba franceza...
Ma chinui cu verbele la tot felul de timpuri care nici in romana nu le stiu prea bine dupa nume si ma strofoc cu tot felul de pronuntii care mai de care mai sofisticate...

Si zambeam oarecum increzatoare la gandul ca voi pleca la sora-mea...aaa pai foarte bine, imi voi exersa franceza negresit, imi spuneam eu cu cateva zile inainte de plecare. :)

Dar revenind la subiect..Intamplarea de care vroiam sa povestesc se petrece intr-o frumoasa zi de duminica...la doua zile dupa ce am ajuns la sora mea.
Ea era cu fetita in gradina, iar eu in salon cu baietelul, care avea chef de desenat.
La un moment dat intra sora-mea grabita in salon si ii spune baietelului:

Hei...a venit Rose sa te vada, nu vrei sa vii sa te joci cu ea?
El tasneste afara si eu raman cu o intrebare existentiala in brate:

"Sa ies sau sa nu ies afara unde cu siguranta se va vorbi doar in franceza?!"

Dupa cateva secunde de gandire ma indrept increzatoare spre usa...Cat de greu poate fi sa vorbesti cu un copilas de 5 ani franceza! Sa fim seriosi...floare la ureche!

Nici nu apuc sa ies bine pe usa ca deja ma loveste o tura -vura de cuvinte alambicate, prescurtate, mancate pe jumatate...Vaaaaaaiiii ce limba vorbesc oamenii astia aici!
Cu pasi ezitanti ma apropiu de grupul vesel, sora mea ma prezinta micutei Rose, iar ea incepe:

-"@%#$&@!*#(!@)#)@)@&#%@!$!$##&!!!!!" x n la puterea n

Ok...ma rog...cam asta am inteles eu din ce a spus...
Dictionarul? Ajutor??!!! Ce ma fac eu acuma...

Rose turuia intr-una...dar intr-una despre orice, iar in timpul asta nu statea locului. Ba pescuia des petits poissons, ba imi povestea de une grand libelule vert si se uita mirata la mine cum de debitul meu verbal e atat de redus...rezumandu-se la un "Ah bon?!" si zambete mai mult sau mai putin convingatoare.

Vreau sa spun ca spaima cea mai mare pe durata celor 10 zile a fost sa nu mai vina Rose...nu ca nu ar fi o scumpa de fetita, dar....cred ca nu pricepea sensul cuvintelor : "tu peux parler un peu plus lentement s'il te plais?"

Bofff..plus lentement? Pourquoi ca?! Doar eu invat de ceva vreme limba franceza...si a povesti cu copilasii e...floare la ureche, nu?! :)

"Floricica" vorbitoare




2 comentarii:

Irina spunea...

Mi-a placut muult povestioara ta...am ras, Doamne...parca te vad!!!
Imi plac si pozele foarte mult!

Danad spunea...

:)
Da cred ca era distractiv sa imi faca cineva mie poze...la ce fatza incurcata aveam!
Merci mult de vizita si ma bucur ca ti-au placut povestea si pozele!:)