vineri, 14 noiembrie 2008

ziua douazeci si trei



Melancolii de toamna


Sunt zile…ca zilele acelea de vara calde care se domolesc catre asfintit, cand singurul lucru pe care ti-l mai doresti e sa te intinzi pe iarba la umbra si sa privesti norii…
Mi-aduc aminte, ca-mi placea la nebunie sa merg in drumetii cu ai mei…pe undeva pe la munte si dup-o zi de umblat si cules galbiori, hribi, afine si zmeura eram mai mult decat incantata sa ma trantesc pe muschiul moale si sa ma las furata de vise…
Si ce frumos era sa-mi mangaie vantul fata si parul si sa simt parfum de verde si de fructe mici si colorate. Si ascultam povesti cu zmei si zane care se continuau in visele mele mult dupa ce povestea pe hartie se termina…
As vrea ca aceasta imagine sa fie in cinstea zilelor de vara si a copilariei fara griji si a zambetelor si a norilor si a povestilor…si a tuturor emotiilor care parca sunt destinate doar copiilor…




2 comentarii:

codrin spunea...

Foarte frumos, Dana!
numai bine
Codrin

Danad spunea...

multumesc mult Codrin...conteaza mult pentru mine ...